Emiterea unei cambii are la bază existenţa unor raporturi juridice anterioare între persoanele în cauză, care au ca izvor anumite acte juridice.
În temeiul acestor raporturi juridice, denumite raporturi fundamentale, fiecare persoană are calitatea de creditor sau debitor în raporturile juridice la care participă. Prin emiterea cambiei şi efectuarea plăţii se execută obligaţiile din raporturile juridice preexistente.
Odată emisă cambia, ea trebuie privită prin ea însăşi, ca un titlu de sine-stătător, iar operaţiile privind cambia fac abstracţie de existenţa raporturilor fundamentale. Aceste operaţii sunt guvernate de reguli speciale, care sunt diferite de regulile care reglementează raporturile fundamentale.
Emiterea cambiei nu duce la stingerea raporturilor juridice fundamentale. Aceste raporturi juridice subzistă, afară de cazul când părţile au convenit o novaţie, adică stingerea obligaţiei vechi din raportul fundamental şi înlocuirea ei cu o obligaţie nouă, rezultată din raportul cambial.
Trăgătorul are o creanţă faţă de tras, iar beneficiarul are o creanţă faţă de trăgător. Prin emiterea cambiei, trăgătorul va da dispoziţie trasului (care este debitorul său) să plătească la scadenţă suma de bani respectivă direct beneficiarului.
Creanţa trăgătorului faţă de tras, care justifică emiterea cambiei, este denumită proviziune sau acoperirea cambiei, iar creanţa beneficiarului faţă de trăgător se numeşte vaioarea furnizată.
Beneficiarul cambiei, fiind creditor al sumei menţionate în cambie, până la scadenţă, va putea folosi cambia pentru a-şi achita la rândul său o datorie faţă de un creditor. Acest lucru se realizează prin transmiterea cambiei printr-o operaţiune numită gir. Operaţiunea girului consta în dispoziţia pe care beneficiarul o dă trasului de a plăti suma menţionată în cambie persoanei indicate de beneficiar.
La rândul său, dobânditorul cambiei (giratar) poate transmite cambia, prin gir, altui comerciant, iar acesta, mai departe altui comerciant.
Dacă beneficiarul cambiei sau dobânditorul ei prin gir are nevoie de bani în numerar, înainte de scadenţă, poate remite cambia unei bănci, care va achita imediat suma menţionată în cambie. Această operaţie se face prin gir şi se numeşte operaţie de scont. Întrucât cambia nu a ajuns la scadenţă, banca reţine o suma care reprezintă echivalentul dobânzilor pe timpul rămas până la scadenţă.