Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor

politist si catuse

Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţa, prin hotărâre a Guvernului sau act normativ emis de o autoritate publică locală.

Pentru încheierea sa valabilă, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei trebuie să cuprindă în mod obligatoriu menţiuni referitoare la:

  • agentul constatator: numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator.

  • contravenient: datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de munca ale contravenientului. În cazul contravenientului minor: numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia. În cazul contravenientului persoană juridică: denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

  • fapta care întruneşte trăsăturile constitutive ale unei contravenţii: descrierea acesteia cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia.

  • menţiuni procedurale: posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac şi organul la care se depune plângerea.

  • alte menţiuni: data şi locul unde este încheiat procesul-verbal, obiecţiunile contravenientului.

Este sancţionată cu nulitatea procesului-verbal de contravenţie lipsa următoarelor elemente esenţiale:

  • numele, prenumele şi calitatea agentului constatator. Lipsa acestora face să se prezume o vătămare a dreptului la apărare al contravenientului prin imposibilitatea ascultării agentului care a redactat actul sancţionator.

  • numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea şi sediului acesteia. Făptuitor poate fi doar cel în sarcina căruia legea stabileşte o obligaţie a cărei încălcare sau îndeplinire necorespunzătoare constituie contraveţie; menţionarea altei persoane atrage nulitatea procesului-verbal.

  • fapta săvârşită şi data comiterii acesteia. Descrierea faptei este necesară deoarece numai astfel instanţa poate să verifice încadrarea corectă a faptei în textul care reglementează contravenţia şi numai aşa va putea contravenientul să verifice realitatea menţiunilor consemnate în procesul-verbal.

  • semnătura agentului constatator.

Semnarea de către contravenient a actului de constatare a contravenţiei, chiar fără să consemneze eventualele obiecţiuni, nu conduce la decăderea acestuia din dreptul de a formula plângere contravenţională şi nici nu echivalează cu o recunoaştere a săvârşirii faptei contravenţionale.

În cazul refuzului ori imposibilităţii contravenientului de a semna procesul-verbal, semnarea procesului-verbal se poate efectua de către un martor sau agentul constatator arată motivele pentru care nu a putut fi îndeplinită formalitatea semnării de către contravenient.

Pentru evitarea abuzurilor, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

Dacă agentul constatator descoperă, cu aceeaşi ocazie, că o persoană a comis mai multe contravenţii, să încheie un singur proces-verbal de contravenţie prin care se constatată şi se sancţionează toate faptele.

În acestă situaţie, se va aplica un regim sancţionator special: se va individualiza fiecare contravenţie în parte, stabilindu-se câte o sancţiune pentru fiecare. Sancţiunile astfel stabilite se vor cumula, fără ca sanţiunea finală să depăşească dublul maximului amenzii prevăzute pentru contravenţia cea mai gravă.

În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.

Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare:

  • Sancţiuni contravenţionale principale: avertismentul, amenda contravenţională şi obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

  • Sancţiuni contravenţionale complementare: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţie, suspendarea sau anularea, după caz, a acordului avizului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi, închiderea unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii agentului economic, retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv, desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare.

În unele acte normative, alături de sancţiunile contravenţionale, sunt prevăzute anumite măsuri tehnico-administrative.

Astfel, conform art. 97 din O.U.G. nr. 195/2002, pe lângă sancţiunile contravenţionale, poliţistul rutier dispune şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

  • reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;

  • retragerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau înregistrare ori a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

  • anularea permisului de conducere;

  • ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar.

Astfel de sancţiuni complementare ar putea fi contestate, din punct de vedere procedural, fie odată cu procesul-verbal de constatare a contravenţiei, fie pe cale separată, în funcţie de actul normativ care le guvernează.

Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei. În cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut de lege curge de la data constatării faptei, dacă în momentul constatării aceasta nu era epuizată.

Când fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în faţa organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în faţa instanţei de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenelor de prescripţie. Prescripţia operează totuşi dacă sancţiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârşirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel. Prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte termene de prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor contravenţionale.

În cazul în care contravenientul a fost sancţionat cu amenda, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, odată cu procesul-verbal acestuia i se va comunica şi înstiinţarea de plată.

În înştiinţarea de plată se va face menţiune şi cu privire la obligativitatea achitării amenzii şi, dupa caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.

În măsura în care actul normativ în baza căruia a fost aplicată sancţiunea contravenţionala nu conţine dispoziţii legale contrare, este posibilă achitarea a jumătate din minimum prevăzut de lege ca amendă pentru contravenţia respectivă în maximum 48 de ore de la data săvârşirii contravenţiei.

Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de două luni de la data aplicării sancţiunii.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.