Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omuluiDrept European

Cererea având ca obiect pronunţarea unei hotarâri preliminare

Pentru a asigura o aplicare efectivă şi omogenă a legislaţiei Uniunii şi pentru a evita orice interpretare divergentă, instanţele naţionale pot şi uneori trebuie să se adreseze Curţii de Justiţie.

Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor, validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii Europene.

Cu privire la interpretarea tratatelor şi a actelor UE

Instanţa naţională, în cadrul unui litigiu cu care a fost sesizată, poate să adreseze Curţii de Justiţie o întrebare privind interpretarea unei prevederi a dreptului UE, în masura în care apreciaza că interpretarea îi este necesara pentru solutionarea litigiului dedus judecăţii.

Dacă hotarârea instanţei naţionale din litigiul cu care a fost sesizată nu poate face

obiectul unei căi de atac interne, respectiva instanţă este obligată să sesizeze Curtea de Justiţie pentru obţinerea unei interpretări a normelor UE, cu excepţia cazului în care există deja o jurisprudenţă în materia respectivă sau a cazului în care interpretarea normei de drept în cauză este evidentă.

Cu privire la aprecierea validităţii actelor UE

Instanţa naţională trebuie să adreseze o întrebare Curţii în situaţia în care are îndoieli cu privire la validitatea unui act al unei instituţii, al unui organ, al unui oficiu sau al unei agenţii a Uniunii, indicând motivele pentru care apreciaza că actul menţionat ar putea fi lovit de nulitate.

Atunci când există îndoieli serioase cu privire la validitatea unui act al unei instituţii, al unui organ, al unui oficiu sau al unei agenţii a Uniunii, pe care se întemeiază un act intern, instanţa naţională poate să suspende temporar aplicarea acestuia din urmă sau să ia orice altă măsură provizorie în privinţa sa. 

Răspunsul Curţii de Justiţie ia forma unei hotărâri sau a unei ordonanţe motivate. Instanţa naţională destinatară este ţinută de interpretarea dată atunci când soluţionează litigiul aflat pe rolul său. Hotărârea Curţii de Justiţie este în aceeaşi măsură obligatorie pentru celelalte instanţe naţionale sesizate cu o problemă identică. 

Cu toate că această cerere nu poate fi formulată decât de o instanţă judecătorească naţională, toate părţile din procedura în faţa acesteia din urmă, statele membre şi instituţiile Uniunii pot participa la procedura iniţiată la Curtea de Justiţie.