Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omuluiDrept European

Cauza C‑131/12 Google Spain şi Google

„Date cu caracter personal – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea acestor date – Directiva 95/46/CE – Articolele 2, 4, 12 și 14 – Domeniu de aplicare material și teritorial – Motoare de căutare pe internet – Prelucrare a datelor conținute pe siteuri web – Căutare, indexare și stocare a acestor date – Răspunderea operatorului motorului de căutare – Sediu pe teritoriul unui stat membru – Întinderea obligațiilor acestui operator și a drepturilor persoanei vizate – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolele 7 și 8”

Tipul şi obiectul: cerere de pronunţare a unor hotărâri preliminare privind interpretarea articolului 2 literele (b) și (d), a articolului 4 alineatul (1) literele (a) și (c), a articolului 12 litera (b) și a articolului 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, precum și a articolului 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în temeiul articolului 267 TFUE de Audiencia Nacional (Spania).

Situaţia de fapt:

În 2010, domnul Mario Costeja González, cetăţean spaniol, a formulat o reclamaţie la Agencia Española de Protección de Datos (Agenţia Spaniolă de Protecţie a Datelor, AEPD) împotriva La Vanguardia Ediciones SL (editorul unui cotidian cu difuzare largă în Spania, în special în regiunea Catalonia), precum şi împotriva Google Spain şi a Google Inc. Domnul Costeja González a arătat că, atunci când numele său era introdus de un utilizator de internet în motorul de căutare al grupului Google („Google Search"), lista de rezultate afişa linkuri către două pagini ale cotidianului La Vanguardia, publicate în ianuarie 1998 şi, respectiv, în martie 1998. Pe aceste pagini figura printre altele un anunţ cu privire la o vânzare la licitaţie a unor imobile organizată ca urmare a unei proceduri de executare silită desfăşurate în vederea recuperării datoriilor pe care le avea domnul Costeja González la asigurările sociale.

Prin această reclamaţie, domnul Costeja González a solicitat, pe de o parte, să se dispună ca La Vanguardia fie să elimine sau să modifice paginile menţionate (astfel încât pe acestea să nu mai apară datele sale personale), fie să utilizeze anumite instrumente puse la dispoziţie de motoarele de căutare pentru a proteja aceste date. Pe de altă parte, domnul Costeja González a solicitat să se dispună ca Google Spain sau Google Inc. să elimine sau să oculteze datele sale cu caracter personal, astfel încât acestea să dispară din rezultatele căutării şi din linkurile La Vanguardia. În acest context, domnul Costeja González a afirmat că executarea silită al cărei obiect a fost s-a finalizat în întregime în urmă cu mai mulţi ani şi că menţionarea acesteia este în prezent lipsită de orice relevanţă.

AEPD a respins reclamaţia formulată împotriva La Vanguardia, apreciind că editorul a publicat în mod legal informaţiile în cauză. În schimb, respectiva reclamaţie a fost admisă în privinţa Google Spain şi a Google Inc. AEPD a dispus ca cele două societăţi să ia măsurile necesare pentru retragerea datelor din indexul lor şi pentru interzicerea accesului la acestea pe viitor. Google Spain şi Google Inc. au introdus două acţiuni la Audiencia Nacional (Spania) prin care au solicitat anularea deciziei AEPD. În acest context, Audiencia Nacional a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) În ceea ce privește aplicarea teritorială a Directivei [95/46] și, prin urmare, a reglementării spaniole privind protecția datelor cu caracter personal:

a) Trebuie să se interpreteze că există un «sediu» în sensul dispozițiilor articolului 4 alineatul (1) litera (a) din [Directiva 95/46] atunci când sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiții:

  • societatea operatoare a motorului de căutare înființează într‑un stat membru o sucursală sau o filială destinată promovării și vânzării spațiului publicitar oferit de motorul de căutare, a cărei activitate este orientată către locuitorii acelui stat

sau

  • societatea‑mamă desemnează o filială situată în acest stat membru drept reprezentanta sa și operatoare a două fișiere concrete cuprinzând datele clienților care au încheiat contracte de publicitate cu societatea menționată

sau

  • sucursala sau filiala stabilită într‑un stat membru transmite societății‑mamă, stabilită în afara Uniunii Europene, solicitările și cererile care îi sunt adresate atât de persoanele interesate, cât și de autoritățile competente în legătură cu respectarea dreptului de protecție a datelor, chiar dacă respectiva colaborare are loc în mod voluntar?

b) Articolul 4 alineatul (1) litera (c) din [Directiva 95/46] trebuie interpretat în sensul că există o «recurgere la mijloace […] situate pe teritoriul statului membru respectiv»:

  • când un motor de căutare utilizează «păianjeni web» sau roboți pentru a găsi și a indexa informațiile conținute pe paginile web situate pe serverele din acest stat membru

sau

  • când utilizează un nume de domeniu propriu unui stat membru și orientează căutările și rezultatele în funcție de limba acestui stat membru?

c) Poate fi considerată o recurgere la mijloace, potrivit dispozițiilor articolului 4 alineatul (1) litera (c) din [Directiva 95/46], stocarea temporară a informațiilor indexate de motoarele de căutare pe internet? În cazul unui răspuns afirmativ la această din urmă întrebare, se poate considera că acest criteriu de legătură există atunci când societatea refuză să dezvăluie locul în care stochează aceste indexuri, invocând motive legate de concurență?

d) Indiferent de răspunsul la întrebările anterioare și în special în cazul în care Curtea ar considera că nu sunt întrunite criteriile de legătură prevăzute la articolul 4 din Directiva [95/46]:

[Directiva 95/46] trebuie aplicată, în lumina articolului 8 din [cartă], în statul membru în care este localizat centrul de greutate al conflictului și unde este posibilă o protecție mai eficientă a drepturilor cetățenilor Uniunii […]?

2)În ceea ce privește activitatea motoarelor de căutare ca furnizori de conținuturi în raport cu [Directiva 95/46]:

În legătură cu activitatea [Google Search], ca furnizor de conținuturi, care constă în găsirea informațiilor publicate sau introduse în rețea de către terți, indexarea acestora în mod automat și stocarea lor temporară și, în cele din urmă, punerea acestora la dispoziția utilizatorilor de internet într‑o anumită ordine de preferință, atunci când informațiile respective conțin date cu caracter personal ale unor terți, trebuie să se interpreteze că o activitate precum cea descrisă este cuprinsă în noțiunea «prelucrare a datelor» de la articolul 2 litera (b) din [Directiva 95/46]?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară și în legătură cu o activitate precum cea descrisă deja:

Articolul 2 litera (d) din [Directiva 95/46] trebuie interpretat în sensul că societatea care gestionează [Google Search] este «operator» al datelor cu caracter personal conținute de paginile web pe care le indexează?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, [AEPD], în cadrul protecției drepturilor prevăzute la articolul 12 litera (b) și la articolul 14 [primul paragraf] litera (a) din [Directiva 95/46], poate să solicite în mod direct [Google Search] să retragă din indexurile sale o informație publicată de terți, fără a se adresa în prealabil sau simultan titularului paginii web pe care se află informația menționată?

În cazul unui răspuns afirmativ la această din urmă întrebare, ar fi exclusă obligația operatorilor motoarelor de căutare de a proteja aceste drepturi atunci când informațiile care conțin date cu caracter personal au fost publicate în mod legal de către terți și sunt păstrate pe pagina web inițială?

3)În ceea ce privește întinderea dreptului de ștergere și/sau de opoziție în raport cu dreptul de a fi uitat, este adresată următoarea întrebare:

Trebuie să se interpreteze că drepturile de ștergere și de blocare a datelor, reglementate la articolul 12 litera (b), și dreptul de opoziție, reglementat la articolul 14 [primul paragraf] litera (a) din [Directiva 95/46], includ posibilitatea persoanei vizate de a se îndrepta împotriva operatorilor motoarelor de căutare pentru a împiedica indexarea informațiilor referitoare la persoana sa publicate pe paginile web ale terților, prevalându‑se de dorința sa ca informațiile respective să nu fie cunoscute de utilizatorii de internet atunci când consideră că acestea îi pot aduce prejudicii sau când dorește să fie uitate, deși este vorba despre informații publicate în mod legal de către terți?”

Motivarea instanţei comunitare:

Curtea constată mai întâi că, prin explorarea în mod automat, constant şi sistematic a informaţiilor publicate pe internet, operatorul unui motor de căutare efectuează o „colectare" a datelor în sensul directivei. În plus, Curtea apreciază că operatorul „extrage", „înregistrează" şi „organizează" aceste date în cadrul programelor sale de indexare, după care le „stochează" pe serverele sale şi, după caz, le „dezvăluie" şi le pune la dispoziţia utilizatorilor săi sub forma unor liste de rezultate. Aceste operaţiuni, menţionate în mod explicit şi necondiţionat de directivă, trebuie calificate drept „prelucrare" indiferent de faptul că operatorul motorului de căutare le aplică în mod nediferenţiat atât în privinţa datelor cu caracter personal cât şi în privinţa altor informaţii. De asemenea, Curtea aminteşte că operaţiunile menţionate de directivă trebuie calificate drept prelucrare chiar dacă privesc exclusiv informaţii deja publicate ca atare în mass-media. O derogare generală de la aplicarea directivei într-o asemenea ipoteză ar lipsi directiva în mare parte de sens.

Pe de altă parte, Curtea statuează că operatorul motorului de căutare este şi operatorul prelucrării datelor cu caracter personal, în sensul directivei, dat fiind că el este cel care stabileşte scopurile şi mijloacele acesteia. În această privinţă, Curtea arată că, întrucât activitatea unui motor de căutare se adaugă la cea a editorilor de site-uri web şi este susceptibilă să afecteze semnificativ drepturile fundamentale la viaţă privată şi la protecţia datelor cu caracter personal, operatorul motorului de căutare trebuie să asigure, în cadrul responsabilităţilor, al competenţelor şi al posibilităţilor sale, că această activitate este conformă cu cerinţele directivei. Doar astfel garanţiile prevăzute de directivă vor putea să îşi producă efectul deplin, iar o protecţie eficientă şi completă a persoanelor în cauză (şi în special a vieţii lor private) va putea să fie realizată efectiv.

În ceea ce priveşte domeniul de aplicare teritorial al directivei, Curtea reţine că Google Spain constituie o filială a Google Inc. pe teritoriul spaniol şi, prin urmare, un „sediu" în sensul directivei. Curtea respinge argumentul potrivit căruia prelucrarea datelor cu caracter personal de către Google Search nu este efectuată în cadrul activităţilor sediului respectiv în Spania. În această privinţă, Curtea consideră că, în cazul în care astfel de date sunt prelucrate pentru nevoile funcţionării unui motor de căutare operat de o întreprindere care, deşi este stabilită într-un stat terţ, dispune de un sediu într-un stat membru, prelucrarea este efectuată „în cadrul activităţilor" sediului respectiv, în sensul directivei, din moment ce acesta este destinat să asigure, în acel stat membru, promovarea şi vânzarea spaţiului publicitar oferit de motorul de căutare pentru rentabilizarea serviciului oferit de motorul amintit.

În ceea ce priveşte întinderea răspunderii operatorului unui motor de căutare, Curtea constată că acesta este obligat, în anumite condiţii, să elimine de pe lista de rezultate, afişată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane, linkurile către paginile web publicate de terţi şi care conţin informaţii referitoare la această persoană. Curtea precizează că o astfel de obligaţie poate exista şi în ipoteza în care acest nume sau aceste informaţii nu sunt şterse în prealabil sau simultan de pe paginile web respective, iar aceasta, dacă este cazul, chiar dacă publicarea lor în sine pe paginile menţionate este licită.

Curtea subliniază că o prelucrare a datelor cu caracter personal realizată de un astfel de operator permite oricărui utilizator de internet să îşi formeze, prin intermediul listei de rezultate obţinute ca urmare a unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane fizice, o idee de ansamblu structurată cu privire la informaţiile referitoare la această persoană care pot fi găsite pe internet. În plus, Curtea arată că aceste informaţii ating în mod potenţial o multitudine de aspecte ale vieţii sale private şi că, fără motorul de căutare, acestea nu ar fi putut sau ar fi putut doar foarte greu să fie combinate. Astfel, utilizatorii de internet pot să stabilească un profil mai mult sau mai puţin detaliat al persoanelor căutate. Pe de altă parte, efectul ingerinţei în drepturile persoanei este agravat ca urmare a rolului important pe care îl au în societatea modernă internetul şi motoarele de căutare, acestea din urmă conferind informaţiilor cuprinse în listele de rezultate un caracter ubicuu. Având în vedere gravitatea potenţială a unei asemenea ingerinţe, aceasta nu poate fi justificată, potrivit Curţii, doar prin interesul economic al operatorului motorului de căutare privind prelucrarea datelor.

Totuşi, întrucât eliminarea unor linkuri de pe lista de rezultate ar putea avea, în funcţie de informaţia în cauză, repercusiuni asupra interesului legitim al utilizatorilor de internet potenţial interesaţi de a avea acces la această informaţie, Curtea constată că trebuie căutat un echilibru just între acest interes şi drepturile fundamentale ale persoanei vizate, în special dreptul la respectarea vieţii private şi dreptul la protecţia datelor cu caracter personal. În această privinţă, Curtea arată că, deşi, desigur, drepturile persoanei vizate prevalează, ca regulă generală, şi asupra interesului menţionat al utilizatorilor de internet, acest echilibru poate să depindă însă, în cazuri particulare, de natura informaţiei în discuţie şi de caracterul sensibil al acesteia în ceea ce priveşte viaţa privată a persoanei vizate, precum şi de interesul publicului de a dispune de informaţia respectivă, care poate varia în special în funcţie de rolul jucat de persoana menţionată în viaţa publică.

În sfârşit, fiind solicitată să stabilească dacă directiva permite persoanei vizate să solicite eliminarea de pe o astfel de listă de rezultate a unor linkuri către pagini web, pentru motivul că doreşte ca informaţiile referitoare la persoana sa care figurează pe aceste pagini să fie „uitate" după un anumit timp, Curtea arată că, în ipoteza în care se constată, ca urmare a unei cereri formulate de persoana vizată, că includerea acestor linkuri pe lista de rezultate este, în stadiul actual, incompatibilă cu directiva, informaţiile şi linkurile cuprinse în lista amintită trebuie să fie şterse. În această privinţă, Curtea observă că şi o prelucrare iniţial licită a unor date exacte poate deveni cu timpul incompatibilă cu această directivă în cazul în care, având în vedere ansamblul împrejurărilor caracteristice speţei, aceste date sunt inadecvate, nu sunt sau nu mai sunt pertinente ori sunt excesive în raport cu scopurile pentru care au fost prelucrate şi cu timpul care s-a scurs. Curtea adaugă că, în cadrul aprecierii unei astfel de cereri formulate de persoana vizată împotriva prelucrării realizate de operatorul unui motor de căutare, trebuie să se examineze în special dacă această persoană are dreptul ca informaţiile respective referitoare la persoana sa să nu mai fie, în stadiul actual, asociate cu numele său de o listă de rezultate care este afişată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele său. Dacă aceasta este situaţia, linkurile către paginile web care conţin informaţiile respective trebuie eliminate de pe lista de rezultate, cu excepţia cazului în care există motive speciale, precum rolul jucat de această persoană în viaţa publică, care să justifice un interes preponderent al publicului de a avea acces, în cadrul unei asemenea căutări, la informaţiile în cauză.

Curtea precizează că persoana vizată poate adresa astfel de cereri direct operatorului motorului de căutare, care trebuie apoi să examineze în mod corespunzător temeinicia acestora. În cazul în care operatorul nu dă curs acestor cereri, persoana vizată poate sesiza autoritatea de supraveghere sau autoritatea judecătorească pentru ca acestea să efectueze verificările necesare şi, pe cale de consecinţă, să dispună ca operatorul respectiv să adopte măsuri precise.

Soluţia instanţei comunitare:

1) Articolul 2 literele (b) și (d) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, activitatea unui motor de căutare care constă în găsirea informațiilor publicate sau introduse pe internet de către terți, indexarea acestora în mod automat și stocarea lor temporară și, în cele din urmă, punerea acestora la dispoziția utilizatorilor de internet într‑o anumită ordine de preferință trebuie calificată drept „prelucrare a datelor cu caracter personal”, în sensul acestui articol 2 litera (b), atunci când informațiile respective conțin date cu caracter personal și, pe de altă parte, operatorul acestui motor de căutare trebuie considerat „operator” în sensul articolului 2 litera (d) menționat. 

2) Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că o prelucrare a datelor cu caracter personal este efectuată în cadrul activităților unui sediu al operatorului pe teritoriul unui stat membru, în sensul acestei dispoziții, în cazul în care operatorul unui motor de căutare înființează într‑un stat membru o sucursală sau o filială destinată promovării și vânzării spațiului publicitar de pe pagina acestui motor, a cărei activitate este orientată către locuitorii acelui stat membru.

3) Articolul 12 litera (b) și articolul 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46 trebuie interpretate în sensul că, pentru respectarea drepturilor prevăzute de aceste dispoziții și în măsura în care condițiile prevăzute de acestea sunt îndeplinite efectiv, operatorul unui motor de căutare este obligat să elimine de pe lista de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane, linkurile către paginile web publicate de terți și care conțin informații referitoare la această persoană și în ipoteza în care acest nume sau aceste informații nu sunt șterse în prealabil sau simultan de pe paginile web respective, iar aceasta, dacă este cazul, chiar dacă publicarea lor în sine pe paginile menționate este licită.

4) Articolul 12 litera (b) și articolul 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46 trebuie interpretate în sensul că, în cadrul aprecierii condițiilor de aplicare a acestor dispoziții, trebuie să se examineze în special dacă persoana vizată are dreptul ca informația respectivă referitoare la persoana sa să nu mai fie, în stadiul actual, asociată cu numele său de o listă de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele său, fără însă ca constatarea unui asemenea drept să presupună ca includerea informației respective pe această listă să cauzeze un prejudiciu acestei persoane. Întrucât persoana vizată poate, având în vedere drepturile sale fundamentale prevăzute la articolele 7 și 8 din cartă, să solicite ca informația în cauză să nu mai fie pusă la dispoziția marelui public prin intermediul includerii sale într‑o asemenea listă de rezultate, aceste drepturi prevalează în principiu nu numai asupra interesului economic al operatorului motorului de căutare, ci și asupra interesului acestui public de a avea acces la informația respectivă cu ocazia unei căutări referitoare la numele acestei persoane. Nu aceasta ar fi însă situația dacă ar reieși că, din motive speciale, precum rolul jucat de persoana respectivă în viața publică, ingerința în drepturile sale fundamentale este justificată de interesul preponderent al publicului menționat de a avea acces, prin intermediul acestei includeri, la informația în cauză.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.