Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omuluiDrept European

C-104/09 Roca Álvarez

„Politica socială – Egalitate de tratament între lucrătorii de sex masculin și lucrătorii de sex feminin – Directiva 76/207/CEE – Articolele 2 și 5 – Dreptul la o pauză acordat mamelor salariate – Utilizare posibilă de către mama salariată sau de către tatăl salariat – Mamă care desfășoară o activitate independentă – Excluderea dreptului la pauză în ceea ce privește tatăl salariat”

Tipul şi obiectul: cerere de pronunţare a unor hotărâri preliminare privind interpretarea articolului 2 alineatele (1), (3) și (4), precum și a articolului 5 din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (JO L 39, p. 40, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 164), în temeiul articolului 234 CE de Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Spania).

Situaţia de fapt:

Domnul Roca Álvarez lucrează în calitate de salariat pentru societatea Sesa Start España ETT SA. Cererea acestuia de a beneficia de pauza de alăptare a fost refuzată pentru motivul că mama copilului său nu era salariată, ci desfășura o activitate independentă. În aceste condiții, domnul Roca Álvarez a contestat decizia angajatorului său în fața instanțelor naționale.

Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Curtea Superioară de Justiție din Galicia, Spania), sesizat în apel, a reținut că evoluția reglementării și a jurisprudenței naționale a dus la separarea acestei pauze de faptul biologic al alăptării. În condițiile în care fusese instituită în anul 1900 pentru a facilita alăptarea naturală de către mamă, această pauză poate fi acordată, de câțiva ani, chiar și în cazul alăptării artificiale. În prezent, această pauză trebuie considerată un simplu timp de îngrijire a copilului și o măsură de conciliere între viața familială și viața profesională după terminarea concediului de maternitate. Cu toate acestea, și în prezent tatăl nu poate beneficia de respectiva pauză în locul mamei decât în cazul în care aceasta este lucrătoare salariată și are astfel, în această calitate, dreptul la pauza de alăptare.

În aceste condiții, Tribunal Superior de Justicia de Galicia a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„O lege națională (în speță, articolul 37 alineatul 4 din Statutul lucrătorilor) care acordă exclusiv mamelor care lucrează în calitate de salariate dreptul la o pauză de alăptare plătită, constând într‑o reducere a duratei zilei de lucru cu o jumătate de oră sau într‑o întrerupere a lucrului timp de o oră, care poate fi împărțită în două fracțiuni, pauză ce se acordă la cerere și este plătită de angajator, până când copilul împlinește vârsta de nouă luni și care, dimpotrivă, nu acordă acest drept taților salariați aduce atingere principiului egalității de tratament, care interzice orice discriminare bazată pe sex, recunoscut de articolul 13 CE, de Directiva 76/207 […] și de Directiva 2002/73 […]?”

Motivarea instanţei comunitare:

Curtea a declarat că aceste directive se opun unei măsuri naționale care prevede că mamele care sunt lucrătoare salariate pot beneficia de o pauză de alăptare, în timp ce tații care sunt lucrători salariați nu pot beneficia de această pauză decât în cazul în care și mama copilului lor este lucrătoare salariată.

Astfel, Curtea a reținut mai întâi că această pauză, care are drept efect modificarea programului de lucru, afectează condițiile de muncă reglementate de directivele care interzic orice discriminare bazată pe sex.

Apoi, Curtea a constatat că situațiile celor doi lucrători, tată și, respectiv, mamă a unor copii mici, sunt comparabile din punctul de vedere al necesității de a reduce timpul de lucru zilnic al acestora pentru a se ocupa de copilul lor. Cu toate acestea, potrivit sistemului creat de Statutul lucrătorilor spaniol, calitatea de părinte nu este suficientă pentru a permite bărbaților salariați să beneficieze de această pauză, în timp ce pentru femeile care au același statut această calitate este suficientă. Astfel, reglementarea spaniolă instituie o diferență de tratament pe criterii de sex între mamele și tații care au același statut de lucrător salariat.

În sfârșit, Curtea a considerat că această discriminare nu poate fi justificată nici de obiective privind protecția femeilor, nici de promovarea egalității șanselor între bărbați și femei.

Pe de o parte, această pauză nu urmărește să asigure protecția condiției biologice a femeii ca urmare a gravidității sale sau protejarea raporturilor speciale dintre aceasta și copilul său. Faptul că respectiva pauză poate fi utilizată atât de tată, cât și de mamă presupune că alimentarea și timpul de îngrijire a copilului pot fi asigurate în egală măsură de tată sau de mamă, astfel încât această pauză este acordată lucrătorilor în calitatea lor de părinți ai copilului.

Pe de altă parte, o astfel de reglementare nu are drept efect eliminarea sau reducerea inegalităților de fapt care pot exista, pentru femei, în realitatea vieții sociale. Aceasta nu urmărește nici să prevină sau să compenseze dezavantajele care pot afecta cariera profesională a acestora.

Este cert că această măsură poate avea drept efect favorizarea femeilor, permițând mamelor salariate să își păstreze locul de muncă și totodată să poată consacra timp copilului lor. Acest efect este chiar întărit de faptul că tatăl poate beneficia de pauză în locul mamei, care nu ar fi supusă unor consecințe negative în ceea ce privește locul său de muncă din cauza îngrijirilor și a atenției acordate copilului său.

Dimpotrivă, faptul că numai mama salariată este titularul dreptului de a beneficia de respectiva pauză, în timp ce tatăl care are același statut nu poate beneficia direct de acest drept, este de natură să perpetueze o distribuire tradițională a rolurilor, menținând bărbații într-un rol subsidiar în ceea ce privește exercitarea funcției lor părintești. În plus, aceasta ar putea avea drept efect ca o femeie care este lucrătoare independentă, precum mama copilului domnului Roca Álvarez, care nu poate beneficia de respectiva pauză, să fie nevoită să își restrângă activitatea profesională și să suporte singură sarcina ce rezultă din nașterea copilului, fără a putea să primească un ajutor din partea tatălui copilului.

Soluţia instanţei comunitare:

Articolul 2 alineatele (1), (3) și (4), precum și articolul 5 din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei măsuri naționale, precum cea în discuție în acțiunea principală, care prevede că lucrătorii de sex feminin care sunt mame ale unui copil și care au statutul de lucrător salariat pot beneficia de o pauză, în diverse modalități, pe parcursul primelor nouă luni după nașterea acestui copil, în timp ce lucrătorii de sex masculin care sunt tați ai unui copil și care au același statut nu pot beneficia de aceeași pauză decât în cazul în care și mama acestui copil are statutul de lucrător salariat.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.