Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Confiscarea specială şi confiscarea extinsă

Aceste măsuri de siguranţă dacă au fost dispuse de instanţă printr-o hotărâre care a rămas definitivă. Ele se execută în două modalităţi în funcţie de natura bunurilor confiscate:

 

  • lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii
  • în cazul în care lucrurile se află deja în păstrarea poliţiei sau a altor instituii, judecătorul delegat va trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare organului la care se află. În termen de 30 de zile ele vor fi predate organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii
  • atunci când confiscarea priveşte sume de bani ce au fost consemnate la unităţi bancare, judecătorul delegat trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare, organelor fiscale pentru a începe executarea confiscării potrivit codului fiscal
  • atunci când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face de o comisie compusă din judecătorul delegat, un reprezentant al parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă, un reprezentant al inspectoratului de poliţie, gestionarul camerei de corpuri delicte şi, dacă e cazul, reprezentanţi ai altor autorităţi cu competenţe în domeniu desemnaţi de judecătorul delegat, întocmindu-se un proces-verbal care se depune la dosarul cauzei. Dacă distrugerea are loc în altă circumscripţie decât cea a instanţei de executare, din comisie face parte şi judecătorul delegat de la instanţa corespunzătoare în grad în circumscripţia căreia are loc distrugerea. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instanţei de executare.

Cheltuielile de păstrare, întreţinere şi valoficare a bunurilor confiscate se acoperă din preţul obţinut, iar dacă aceasta nu este posibil decât parţial sau deloc, atunci restul se suportă de stat. În cazul bunurilor ce vor fi distruse cheltuielile de distrugere rămân în sarcina statului.