Liberarea condiționată presupune modificarea executării pedepsei în sensul că persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate ieși din închisoare urmând să respecte anumite condiții.
Liberarea condiționată se dispune de către instanța de judecată, indiferent de avizul Comisiei de liberare condiționată, existentă în fiecare penitenciar.
Comisia de liberare condiționată este compusă din judecătorul care supraveghează privarea de libertate din penitenciar, în calitate de președinte, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială și un consilier de probațiune. Secretarul comisiei este șeful serviciului evidență din penitenciar.
În analiza acordării liberării condiționate, Comisia ține seama de:
Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează astfel:
Reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată.
Persoana condamnată este adusă în fața comisiei unde este audiată. Propunerea motivate a comisiei se menionează într-un proces-verbal. La acesta se anexează și propunerea consilierului de probațiune privind măsurile de supraveghere care pot fi dispuse de instanța de judecată și obligațiile ce trebuie impuse condamnatului dacă restul rămas de executat este de cel puțin 2 ani.
Procesul-verbal se comunică persoanei condamnate și judecătoriei în a cărei circumscripie se află penitenciarul. Dacă avizul este negativ, persoana condamnată se poate adresa cu cerere în termen de 3 zile de la comunicare judecătoriei.
Instanța analizează îndeplinirea condițiilor și dacă constată că nu sunt îndeplinite condițiile liberării, va fixa un nou termen de analiză a cererii, termen care însă nu poate fi mai mare de un an și curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Dacă la momentul depunerii cererii nu era îndeplinită fracția din pedeapsă ce trebuie executată, dar până la soluționarea cererii de către judecătorie aceasta se împlinește, condiția se consideră îndeplinită. La soluționarea cererii, judecătorul poate solicita dosarul individual al condamnatului sau copii ale acestuia.
Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestație la tribunal, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii. Contestația formulată de procuror este supensivă de executare.
O copie a hotărârii definitive se comunică condamnatului și Penitenciarului unde este încarcerat.
Liberarea condiționată se anulează dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana mai săvârșise o infracțiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen. În acest caz se vor aplica regulile uneia din formele pluralității de infraciuni.
Liberarea condiționată se revocă dacă pe durata termenului de supraveghere, cel condamanat mai comite o nouă infraciune sau nu respectă cu rea-credință măsurile de supraveghere ori obligațiile impuse de instanță. În acest caz se vor aplica regulile de la recidiva postcondamnatorie sau de la pluralitatea intermediară, după caz.
Instanța competentă să se pronunțe asupra anulării sau revocării liberării condiționate este instanța care a judecat sau judecă în primă instanță infracțiunea care atrage anularea sau revocarea. Sesizarea instanei se face din oficiu de către procuror sau de către consilierul de probațiune.
Dacă instanța dispune revocarea, o copie a dispozitivului hotărârii se va comunica locului de deținere și serviciului de probațiune.