Suspectul este persoana fizică sau juridică faţă de care există bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. 

Suspectul nu este parte în procesul penal şi nici subiect pasiv al acţiunii penale.

Este o distincţie clară între începerea urmăririi penale in rem (în legătură cu fapta) şi continuarea urmăririi penale in personam (faţă de o persoană). 

Atunci când există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune, procurorul dispune prin ordonanţă începerea urmăririi penale. 

Atunci când există indicii rezonabile cu privire la un autor al faptei, se dispune continuarea urmăririi penală faţă de acea persoană, fizică sau juridică, iar din acel moment persoana respectivă dobândeşte calitatea de suspect şi devine subiect procesual principal. 

Continuarea in personam a urmăririi penale se dispune de către procuror prin ordonanţă. Prin excepţie, în cazul infracţiunilor de audienţă, calitatea de suspect se atribuie prin declaraţie orală a procurorului.

Suspectului i se aduc la cunoştinţă, de îndată şi înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectat, încadrarea ei juridică şi drepturile procesuale.

Suspectului i se poate aplica doar măsura de prevenţie a reţinerii pentru maxim 24 de ore, toate celelalte patru măsuri preventive, adică controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu, putând fi luate numai împotriva inculpatului.

Suspectul are toate drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, care pot fi valorificate doar în cursul urmăririi penale, deoarece suspectul nu va putea fi niciodată întâlnit în camera preliminară ori în faza de judecată, cu atât mai puţin în faza de executare a hotărârii penale.