În cazul în care este respinsă de către procurorul ierarhic superior plângerea iniţială împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, persoana interesată poate ataca soluţia la judecător.
Această plângere se va formula la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Termenul de formulare a plângerii la judecătorul de cameră preliminară este de 20 de zile de la comunicarea soluţiei de respingere date de procurorul ierarhic superior. În cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea iniţială în termenul legal de 20 de zile de la primirea acesteia, persoana interesată poate formula plângere la judecător oricând după împlinirea acestui termen, dar nu mai târziu de 20 de zile de la comunicarea soluţiei.
Astfel, de la data primirii plângerii iniţiale, procurorul are la dispoziţie 20 de zile să o soluţioneze, dar, dacă s-a împlinit acest termen şi procurorul nu a soluţionat plângerea, persoana interesată poate să introducă plângere la judecătorul de cameră preliminară. În acest caz, câtă vreme plângerea iniţială rămâne nesoluţionată, petentul este în drept să se adreseze oricând judecătorului.
În situaţia în care, ulterior, după ce persoana interesată a formulat plângere la judecător, procurorul rezolvă plângerea iniţială şi comunică soluţia, va începe să curgă un nou termen pentru formularea plângerii. Acest nou termen poate să nu fie valorificat de către persoana interesată, care deja s-a adresat judecătorului.
Petentul poate aştepta şi rezolvarea de către procurorul ierarhic superior, chiar cu întârziere, a plângerii. În acest caz, petentul se poate adresa judecătorului cu plângere, dar nu mai târziu de 20 de zile de la comunicarea întârziată, a soluţiei de respingere date de procurorul ierarhic superior.
După înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite, în aceeaşi zi, judecătorului de cameră preliminară.
Judecătorul de cameră preliminară, primind plângerea, stabileşte termenul de soluţionare a acesteia în camera de consiliu pe care îl comunică împreună cu un exemplar al plângerii către procuror şi către părţi, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii.
Petentului îi comunică doar termenul de soluţionare.
Doar persoana care a avut calitatea de inculpat în dosarul în care se formulează plângerea poate ridica excepţii şi poate formula cereri cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.
În termen de 3 zile de la primirea copiei de pe plângere procurorul are obligaţia să înainteze judecătorului de cameră preliminară dosarul cauzei.
Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată.
Soluţiile pe care le poate adopta judecătorul de cameră preliminară sunt diferite, după cum în cauza penală respectivă fusese sau nu pusă în mişcare acţiunea penală.
Când acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare
Judecătorul respinge plângerea ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată.
Plângerea este tardivă atunci când a fost formulată cu depăşirea termenului. Plângerea este inadmisibilă atunci când este făcută de o persoană care nu dovedeşte interesul sau atunci când actul atacat nu este o soluţie de netrimitere în judecată sau neurmărire penală. Plângerea este nefondată atunci când actul atacat este legal şi temeinic.
Judecătorul admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza procurorului sau admite plângerea si schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.
În cazul în care se desfiinţează soluţia atacată, cauza se trimite motivat procurorului pentru începerea urmăririi penale, în cazul în care se dispusese o soluţie de clasare sau de renunţare la urmărirea penală, înainte ca urmărirea penală să fi fost începută, pentru completarea urmăririi penale, în cazul în care se dispusese o soluţie de clasare sau de renunţare la urmărirea penală după ce urmărirea penală fusese începută sau pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi completarea urmăririi penale, atunci când constată că sunt probe pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, ca urmare a unei analize detaliate a dosarului.
Când acţiunea penală a fost pusă în mişcare
Judecătorul respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă.
Plângerea este tardivă atunci când a fost formulată cu depăşirea termenului. Plângerea este inadmisibilă atunci când este făcută de o persoană care nu dovedeşte interesul sau atunci când actul atacat nu este o soluţie de netrimitere în judecată sau neurmărire penală.
Judecătorul verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori sancţionează cu nulitatea actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, şi:
Singura încheiere care este supusă căii de atac a contestaţiei este cea prin care se dispune începerea judecăţii, în restul situaţiilor încheierile fiind definitive.