În principal, societăţile se identifică prin denumire, respectiv firmă, prin sediu, prin naţionalitate, precum şi prin numărul de înregistrare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare, cod IBAN etc.
În primul rând societatea se individualizează prin firmă, adică prin denumirea sub care este înmatriculată în registrul comerţului, îşi exercită activitatea economică, fiind stabilită în condiţiile legii prin actul constitutiv sau prin statut.
Firma socială este un element de individualizare protejat de lege prin recunoaşterea exclusivităţii folosinţei titularului şi obstrucţionarea potenţialilor uzurpatori.
Firma constituie atât dreptul subiectiv nepatrimonial cât şi obligaţia corelativă de a avea o denumire care să confere societăţii o identitate proprie, să o particularizeze în peisajul afacerilor şi să o diferenţieze de concurenţii săi.
Pentru a fi înscrisă în registrul comerţului, firma trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiţii a căror îndeplinire se constată prin verificarea disponibilităţii firmei înainte de întocmirea actelui constitutiv sau, după caz, a modificării firmei:
Firma se poate transmite atât prin acte juridice inter vivos, cât şi mortis causa, dar numai împreună cu fondul de comerţ.
Emblema este un alt atribut de identificare şi reprezintă semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen.
Emblema asigură un supliment de individualizare între comercianţii care îşi desfăşoară activitatea în acelaşi domeniu. Spre deosebire de firmă, emblema are un caracter facultativ.
Prin înregistrare în registrul comerţului, emblema devine obiect al protecţiei legii, iar comerciantul dobândeşte un drept de folosinţă exclusivă asupra acesteia.
Ca element al fondului de comerţ, emblema, spre deosebire de firmă, poate fi înstrăinată nu numai în cadrul fondului de comerţ ci, şi separat. În cazul înstrăinării fondului de comerţ, dobânditorul va putea folosi emblema numai cu consimţământul transmiţătorului.
Societatea se individualizează în spaţiu prin indicarea unui loc cu semnificaţie de sediu. Sediul se stabileşte potrivit actului constitutiv sau statutului. De regulă, sediul se află în locul unde se găsesc organele de conducere ale societăţii.
În funcţie de obiectul de activitate, societatea poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanţe teritoriale şi puncte de lucru.
Sediul prezintă o importanţă deosebită pentru societate întrucât în raport cu acesta se determină instanţa competentă să soluţioneze litigiile în care societatea este implicată sau este locul unde se comunică diverse acte sau se execută anumite contracte etc.
Societatea are o naţionalitate proprie, diferită de naţionalitatea membrilor ei.
Societăţile sunt de naţionalitate română cu condiţia ca sediu lor, potrivit actului constitutiv sau statutului, să fie stabilit în România.
Sunt opozabile terţilor numai acele atribute de identificare ale societăţii care sunt înscrise în registrul comerţului.
Atât societatea pe acţiuni cât şi societatea cu răspundere limitată trebuie să menţioneze atributele de identificare pe orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect şi alte documente întrebuinţate în comerţ. De la această obligaţie sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislaţia în domeniu.
Trebuie să se menţioneze, de asemenea şi capitalul social.
Dacă societatea deţine o pagină de internet proprie toate informaţiile precizate anterior vor trebui publicate şi pe pagina de internet a societăţii.