Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Exercitarea autorității părintești

Autoritatea părintească reprezintă drepturile și îndatoririle părinților în ceea ce privește persoana copilului și bunurile acestuia. Ei sunt răspunzători pentru creșterea copilului, având îndatorirea de creștere și educare a acestuia. Autoritatea părintească se exercită în mod egal de către părinți în interesul superior al copilului.

Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți

Autoritatea părintească se exercită în comun de către ambii părinți și după divorț. Instanța de judecată se va pronunța asupra exercitării autorității părintești în mod expres doar în cazurile de excepție. În acest sens, va trebui investită cu o cerere privind exercitarea autorității părintești doar de către unul din părinți sau alte persoane.

Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte

Dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate să hotărască ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. Măsura va fi luată unitar față de toți copiii cuplului.

Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi încuviințată doar pe motive temeinice: abandonarea domiciliului conjugal și a minorului, fără a menține legături cu acesta, conduita imorală, neglijență, neîndeplinirea îndatoririlor părintești, violența față de copil, etc.

Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.

Exercitarea autorității părintești de către alte persoane

Există și situații de excepție în care instanța de divorț dispune plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire.

Măsura plasamentului este una excepțională, care se ia unitar față de toți copiii soților, frații urmând să rămână împreună. Plasamentul va fi dispus doar dacă interesul superior al copilului o impune din motive temeinice: abandonarea minorului de către ambii părinți, fără a menține legături cu acesta, conduita imorală, neglijență, neîndeplinirea îndatoririlor părintești, violența față de copil, etc.

Simplul atașament al minorului față de alte persoane (de exemplu, bunicii), precum și atașamentul acestora față de minor nu constituie motive suficiente pentru ca instanța să dispună exercitarea drepturilor părintești de către aceste persoane.

Plasamentul la o rudă, o altă familie ori persoană (de exemplu, un asistent maternal) se poate dispune doar dacă aceste persoane își dau consimțământul.

În lipsa acestuia, și dacă plasamentul este necesar, măsura va fi dispusă la o instatuție de ocrotire, respectiv un centru de plasament.

Pe durata plasamentului, domiciliul copilului se află la persoana sau instituția la care s-a dispus plasamentul.

Persoanele la care s-a hotărât plasamentul vor exercita drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.

În caz de plasament, într-o instituție de ocrotire aceste drepturi se exercită de președintele consiliului județean, respectiv de primarul sectorului municipiului București.

Cu toate acestea, părinții vor trebui să contribuie la cheltuielile de întreținere ale copilului. Cuantumul acestora va fi stabilit de către instanța de judecată.

Chiar dacă exercitarea autorității părintești se face de către alte persoane, părinții copilului păstrează dreptul de a veghea asupra modului său de creștere și educare, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia. Ei păstrează și dreptul de a avea legături personale cu copilul.

Și în ceea ce privește drepturile privind bunurile copilului, acestea rămân a fi exercitate de părinți. Instanța va hotărâ dacă vor fi exercitate de ambii părinți, în comun sau numai de către unul dintre ei.