Instanța de judecață stabilește locuința copilului la divorț, chiar și în cazul în care autoritatea părintească se exercită în comun, de ambii părinți.

Aceștia se pot înțelege la care dintre ei să locuiască copilul. Dacă au împreună mai mulți copii, părinții se pot înțelege ca toți copiii să locuiască la unul dintre ei sau ca unii să locuiască la un părinte, iar ceilalți la celălalt părinte.

În cazul în care părinții nu se înțeleg sau dacă instanța constată că înțelegerea acestora este contrară interesului minorului, atunci instanța va stabilii locuința copilului.

Instanța va avea în vedere mai multe criterii în stabilirea locuinței copilului: vârsta copiilor, condițiile pentru dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală pe care le oferă fiecare părinte, posibilitățile materiale ale părinților, conduita părinților față de copii, anterior divorțului, legăturile de afecțiune dintre copii și fiecare părinte, sexul copiilor, starea sănătății copiilor, starea sănătății părinților, posibilitatea părinților de a aloca timpul necesar pentru creșterea și educarea copiilor, moralitatea părinților etc.

Evident, dacă instanța a dispus că autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte, va stabili și locuința copilului la acelaşi părinte.

Locuința poate fi stabilită chiar la părintele culpabil de divorț, dacă motivele pentru care s-a pronunțat divorțul nu au legătură cu comportamentul acestuia față de copil.

Există și situații de excepție în care instanța dispune stabilirea locuinței copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire.

Cei la care se stabilește locuința minorului exercită numai supravegherea acestuia și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura copilului. Părinții vor să exercite autoritatea părintească, adică atât drepturile cu privire la persoana copilului, cât și cele privitoare la bunurile sale.