Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Pensia de întreținere

Obligația de întreținere există între părinţi şi copii. Fiecare dintre părinţi trebuie să contribuie. Părintele decăzut din exerciţiul autorităţii părinteşti nu este scutit de obligaţia de a da întreţinere copilului.

Obligaţia de întreţinere a copilului include: cele necesare traiului (hrană, îmbrăcăminte, medicamente etc.) şi asigurarea educaţiei, învăţăturii şi pregătirii profesionale.

Dacă un părinte nu are mijloace materiale sau dacă moare, celălalt părinte este obligat să suporte în întregime obligaţia de întreţinere.

Întreţinerea se execută, în principal, în natură. Pensia de întreţinere în bani este prevăzută doar în cazul în care obligaţia de întreţinere în natură nu se execută de bunăvoie. Aceasta poate fi sub forma unei sume fixe sau prin prestaţii procentuale din venitul net lunar al debitorului.

Prin hotărârea de divorţ, instanţa va obliga pe părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul să plătească celuilalt părinte sau persoanei căreia i-a fost încredinţat copilul suma fixată pentru întreţinerea acestuia.

Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

În cazul în care instanţa stabileşte locuința copilului la unul dintre părinți, va obliga pe celălalt părinte să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a acestuia.

Dacă cei doi soţi au doi copii şi fiecare părinte a primit în grija sa câte un copil, părintele care realizează un venit mai mare va fi obligat de către instanţă să contribuie la întreținerea celuilalt copil.

Dacă instanța stabilește locuința copilului sau ia măsura excepțională a plasamentului copilului la o rudă, o altă familie ori persoană sau într-o instituție de ocrotire, va obliga ambii părinţii să plătesă în solidar.

Cuantumul contribuţiei va fi fixat potrivit cu nevoia copilului și ținând cont de mijloacele părinților. Se acordă de la data la care a fost cerută sau pe o perioadă anterioară, dacă nu a fost solicitată mai devreme din culpa părintelui care o datorează.

Părinții pot conveni ca un dintre ei să fie scutit de la plata contribuției, dacă celălalt părinte poate asigura copilului condiții de trai corespunzătoare nevoilor acestuia.

Dacă minorul are venituri proprii, el va trebui să dovedească faptul că veniturile realizate din munca sa îi sunt insuficiente pentru a se întreţine, doar apoi va putea primii întreţinerii din partea părinţilor, chiar dacă deţine bunuri ce ar putea fi fi valorificate.

Cuantumul întreţinerii se stabileşte până la o pătrime din venitul lunar net al părintelui pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Întreţinerea datorată copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.