Din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
„Motive temeinice” pentru divorț pot fi: refuzul nejustificat al unuia dintre soţi de a locui cu celălalt, părăsirea domiciliului conjugal, infidelitatea, actele de violenţă, risipirea averii etc.
Instanța de judecată va desface căsătoria dacă stabilește culpa unuia sau a ambilor soți în destrămarea căsătoriei. Astfel, dacă soțul care a înregistrat cererea de divorț face dovada vinovăției celuilalt soț, instanța de judecată pronunță divorțul din vina exclusivă a acestuia. Dacă din probele administrate rezultă vinovăția ambilor soți, instanța de judecată pronunță divorțul din vina lor comună.
Dacă din probele administrate reiese că motivele de divorț sunt imputabile soțului care a înregistrat cererea de divorț, instanța de judecată poate desface căsătoria din vina exclusivă a acestuia, doar dacă își asumă respnsabilitatea pentru destrămarea căsătoriei, iar celălalt soț, nu a făcut, la rândul său, cerere de divorț.
Dacă nu își asumă responsabilitatea, cererea sa de divorț va fi respinsă.
Soțul nevinovat poate sancționa soțul culpabil solicitând pierderea unor drepturi prevăzute de lege sau de convențiile încheiate cu terții, despăgubiri, pensie de întreținere fără limită de termen, prestații compensatorii.
Dacă soțul care a înregistrat cererea de divorț, întemeiată pe culpa celuilalt soț, decedează în timpul procesului, moștenitorii săi pot continua acțiunea de divorț.
Până la identificarea și introducerea moștenitorilor în cauză, procesul va fi suspendat.
Dacă nu există moștenitori sau aceștia nu doresc continuarea procesului, căsătoria încetează prin deces, iar soțul supreviețuitor vine la moștenire singur sau împreună cu ceilalți moștenitori.
Dacă moștenitorii continuă acțiunea de divorț, dar din probele administrate în cauză nu rezultă culpa exclusivă a soțului supraviețuitor, instanța de judecată respinge acțiunea. Și în acest caz, căsătoria încetează prin deces, iar soțul supreviețuitor vine la moștenirea soțului decedat, singur sau împreună cu ceilalți moștenitori.
Dacă moștenitorii continuă acțiunea de divorț și din probele administrate în cauză rezultă culpa exclusivă a soțului care nu a decedat, acțiunea de divorț va fi admisă. Căsătoria este desfăcută la data decesului. Soțul vinovat de destrămarea căsătoriei nu mai are calitate de soț supraviețuitor și nici nu mai poate veni la moștenire.