Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Discriminarea maternității/ paternității la locul de muncă

Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile de mai sus este considerată discriminare.

Sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

Prin discriminare directă se înţelege situaţia în care o persoană este tratată mai puţin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situaţie comparabilă.

Prin discriminare indirectă se înţelege situaţia în care o dispoziţie, un criteriu sau o practică, aparent neutră, ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex, cu excepţia cazului în care această dispoziţie, acest criteriu sau această practică este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzătoare şi necesare.

Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la:

 

  • anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat
  • încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu
  • stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului
  • stabilirea remuneraţiei
  • beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi la securitate socială
  • informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională
  • evaluarea performanţelor profesionale individuale
  • promovarea profesională
  • aplicarea măsurilor disciplinare
  • dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta
  • orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.

Este considerată discriminare orice dispoziţie de a discrimina o persoană pe criteriu de sex.

Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare.

Orice tratament mai puţin favorabil aplicat unei femei legat de sarcină sau de concediul de maternitate constituie discriminare.

Este interzis să i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate şi/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naşte pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă.

Aceste prevederi nu se aplică acelor locuri de muncă interzise femeilor gravide şi/sau care alăptează, datorită naturii ori condiţiilor particulare de prestare a muncii.

Concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care:

a)  femeia salariată este gravidă sau se află în concediu de maternitate;

b)  angajatul se află în concediu de creştere şi îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.

Aceste interdicții nu au aplicabilitate în cazul concedierilor pe motive economice ce rezultă din desființarea postului ocupat de salariată ca urmare a dificultatilor economice, a transformarii tehnologice sau reorganizarii angajatorului.

La încetarea concediului de maternitate sau a concediului de creştere şi îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă sau la un loc de muncă echivalent, având condiţii de muncă echivalente şi, de asemenea, de a beneficia de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenţei.

Constituie discriminare bazată pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept hărţuire sau hărţuire sexuală, având ca scop sau efect:

  • de a crea la locul de muncă o atmosferă de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată
  • de a influenţa negativ situaţia persoanei angajate în ceea ce priveşte promovarea profesională, remuneraţia sau veniturile de orice natură ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce ţine de viaţa sexuală.

Constituie discriminare şi este interzisă modificarea unilaterală de către angajator a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul unităţii sau care a depus o plângere la instanţele judecătoreşti competente, în vederea aplicării prevederilor legislației privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi după ce sentinţa judecătorească a rămas definitivă, cu excepţia unor motive întemeiate şi fără legătură cu cauza.

Nu sunt considerate discriminări:

- măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecţia maternităţii, naşterii, lăuziei, alăptării şi creşterii copilului

- acţiunile pozitive pentru protecţia anumitor categorii de femei sau bărbaţi

- o diferenţă de tratament bazată pe o caracteristică de sex când, datorită naturii activităţilor profesionale specifice avute în vedere sau a cadrului în care acestea se desfăşoară, constituie o cerinţă profesională autentică şi determinantă atât timp cât obiectivul e legitim şi cerinţa proporţională.

Încălcarea prevederilor legale cu referire la egalitatea de șanse între femei și bărbați atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.

Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege se fac de către:

  • Inspecţia Muncii, inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor din domeninul muncii
  • Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor din alte domenii (educație, sănătate, cultură, informare)

Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între femei şi bărbaţi (ANES) primește reclamaţiile/plângerile privind încălcarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi și al discriminării  după criteriu de sex, de la persoane fizice, juridice, instituţii publice şi private și le transmite instituțiilor competente în vederea soluționării și aplicării sancțiunii.