Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Asistenţa judiciară

Asistența judiciară nu poate fi cerută în faza inițială a procedurii, ci doar începând cu momentul în care cererea este comunicată Guvernului în cauză.

După depunerea observaţiilor de către statul contractant, în privinţa admisibilităţii cererii sau după expirarea termenului fixat în acest scop, la cererea petentului sau din oficiu, Preşedintele Camerei poate să acorde asistenţă judiciară acestuia, pentru apărarea cauzei sale. 

Asistenţa judiciară se acordă în cazul în care aceasta este necesară bunei desfăşurări a cauzei în faţa Camerei şi dacă petentul nu dispune de mijloace financiare suficiente pentru a face faţă, în totalitate sau în parte, cheltuielilor pricinuite de susţinerea cauzei sale. 

Pentru a stabili dacă petiţionarul are sau nu mijloace financiare suficiente, pentru a face faţă cheltuielilor pricinuite de susţinerea cauzei sale, acesta este invitat să completeze o declaraţie în care să se indice resursele sale, bunurile sale sub formă de capital şi angajamentele financiare pe care le are faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa sau orice altă obligaţie financiară. 

Această declaraţie trebuie să fie certificată de autorităţile interne în drept. Grefierul urmează să informeze părţile interesate despre decizia luată, cuantumul onorarilor şi a sumei ce se va plăti cu titlu de cheltuieli. 

Asistenţa judiciară poate acoperi în afară de onorarii, cheltuielile de deplasare şi de sejur, ca şi alte cheltuieli făcute în avans, prezentate de petent sau de reprezentantul său desemnat. Preşedintele Camerei poate retrage sau modifica, în orice moment, beneficiul asistenţei judiciare. 

Curtea poate acorda o satisfacţie echitabilă, atunci când declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al statului respectiv nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări.