Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

    Judecătorii

    Curtea se compune dintr-un număr de judecatori egal cu cel al statelor semnatare ale Convenției (47 în prezent).

    Judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputaţie morală şi să întrunească condiţiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcţiuni judiciare sau să fie jurişti având o competenţă recunoscută. 

    În cursul mandatului, judecătorii nu pot exercita nicio activitate incompatibilă cu cerinţele de independenţă, imparţialitate sau disponibilitate. 

    Aceștia sunt aleşi de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în numele fiecărui stat, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o listă de trei candidaţi prezentaţi de statul respectiv. Aceeaşi procedură este urmată pentru a completa Curtea în cazul aderării de noi state şi pentru a se ocupa locurile devenite vacante. 

    Judecătorii sunt aleşi pentru un mandate unic de 9 ani și nu pot fi realeşi. Un judecător nu poate fi revocat din funcţiile sale decât dacă ceilalţi judecători decid, cu majoritate de două treimi, că el a încetat să corespundă condiţiilor necesare. 

    Înainte de începerea mandatului, fiecare judecător ales trebuie ca, la prima reunire a Plenarei Curţii la care judecătorul asistă după alegerea sa să depună următorul jurământ sau să facă următoarea declaraţie solemnă: "Jur" - sau "Declar în mod solemn" - "că voi exercita cu onoare, în mod independent şi imparţial atribuţiile ce îmi revin ca judecător şi că voi păstra secretul tuturor deliberărilor." 

    Judecătorul naţional nu poate să facă parte dintr-un complet de judecător unic. În cazuri excepţionale, poate să facă parte dintr-un Comitet. Cu toate acestea, compoziţia Curţii include întotdeauna “judecătorul naţional” în cazurile analizate în Camerele de şapte judecători sau în formaţiunea de şaptesprezece judecători din componenţa Marii Camere.

    Niciun judecător nu poate participa la examinarea unei cauze: 

    (a) dacă are un interes personal în cauză, ce rezultă, de exemplu, dintr-o relaţie conjugală sau de rudenie, dintr-o altă relaţie de rudenie apropiată, dintr-o relaţie apropiată personală sau profesională sau dintr-un raport de subordonare cu oricare dintre părţi; 

    (b) dacă a intervenit anterior în cauză, fie ca agent, avocat sau consilier al unei părţi sau al unei persoane ce are un interes în cauză, fie, la nivel naţional sau la nivel internaţional, ca membru al unei alte jurisdicţii sau al unei comisii de anchetă, sau în orice altă calitate; 

    (c) dacă desfăşoară, în timp ce este judecător o activitate politică sau administrativă sau o activitate profesională incompatibilă cu independenţa sau cu imparţialitatea sa; 

    (d) dacă a exprimat în public opinii care sunt de natură să afecteze imparţialitatea sa; 

    (e) dacă pot fi puse la îndoială independenţa sau imparţialitatea sa. 

    Dacă un judecător se abţine pentru unul dintre motivele menţionate, el îl informează pe Preşedintele Camerei, care-l dispensează de a mai participa la examinarea acelei cauze. Dacă judecătorul interesat sau Preşedintele Camerei ezită asupra existenţei sau inexistenţei uneia dintre cauzele de recuzare enumerate mai sus, Camera decide. Ea ascultă pe judecătorul în cauză, apoi deliberează şi votează în absenţa lui. În scopul deliberării şi votării asupra acestei probleme, judecătorul în cauză este înlocuit de primul judecător supleant al Camerei. La fel se procedează şi în situaţia în care judecătorul a fost desemnat să facă parte din Cameră ca judecător ad hoc. 

    Dacă un judecător ales pentru un stat aflat în cauză este indisponibil pentru Cameră sau în lipsa unui asemenea judecător, Preşedintele Camerei invită acel stat să-i comunice, într-un termen de 30 de zile, dacă intenţionează să desemneze pentru a participa la judecarea cauzei fie un alt judecător ales, fie un judecător ad hoc, şi în caz afirmativ, să indice, în acelaşi timp, numele persoanei desemnate. 

    Preşedinţia Curţii

    Plenara judecătorilor Curţii îşi alege preşedintele, cei doi vicepreşedinţi şi preşedinţii de secţie pentru o perioadă de trei ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească durata mandatului lor ca judecători. De asemenea, fiecare secţie îşi alege un vicepreşedinte pentru o perioadă de trei ani, care îl înlocuieşte pe preşedinte în cazul în care acesta se află în imposibilitate de a îşi exercita funcţia. 

    Alegerile reglementate se desfăşoară prin vot secret; la el pot participa numai judecătorii aleşi prezenţi. Dacă niciun candidat nu întruneşte majoritatea absolută de voturi, se procedează la unul sau mai multe tururi adiţionale de scrutin, până când un candidat întruneşte majoritatea absolută. La fiecare tur, judecătorul care a obţinut cel mai mic număr de voturi este eliminat. 

    Preşedintele Curţii conduce lucrările şi serviciile Curţii. El reprezintă Curtea şi, în special, asigură relaţiile acesteia cu autorităţile Consiliului Europei. Preşedintele prezidează şedinţele plenare ale Curţii, şedinţele Marii Camere şi cele ale colegiului de cinci judecători. El nu ia parte la examinarea cauzelor aflate pe rolul Camerelor, decât dacă este judecătorul ales în numele unei părţi contractante aflate în cauză. 

    Grefa

    Curtea dispune de o grefă ale cărei sarcini şi organizare sunt stabilite prin regulamentul Curţii. 

    Grefa este compusă din corpul de angajaţi care oferă Curţii sprijinul juridic şi administrativ necesar în desfăşurarea activităţii judiciare. Este compusă din jurişti, personal tehnic/administrativ şi traducători.

    Grefa este condusă de un grefier ales de plenul acesteia şi plasat sub autoritatea preşedintelui Curţii. 

    Atunci când se pronunţă în complet de judecător unic, Curtea este asistată de raportori care îşi exercită funcţiile sub autoritatea preşedintelui Curţii. Ei fac parte din grefa Curţii. 

    Sarcina principală a Grefei constă în tratarea şi pregătirea în vederea deciziei a cererilor menţionate de indivizi Curţii. Juriştii Grefei sunt repartizaţi în 20 de divizii.

    Completele de judecători unici, comitetele, Camerele şi Marea Cameră

    Pentru examinarea cauzelor deduse judecăţii Curţii, aceasta se constituie din complete formate din judecător unic, comitete de 3 judecători, Camere de 7 judecători şi Marea Cameră, formată din 17 judecători. Camerele Curţii constituie comitete pentru o perioadă determinată. La cererea Adunării generale a Curţii, Comitetul Miniştrilor poate să reducă la 5 numărul judecătorilor Camerelor, prin decizie unanimă şi pentru o perioadă determinată. Judecătorul unic nu va examina nici o cerere introdusă împotriva statului în numele căreia a fost ales. 

    Deciziile Curţii sunt luate cu majoritatea voturilor judecătorilor prezenţi. În caz de egalitate de voturi, votarea se repetă şi, dacă se obţine din nou egalitate, votul Preşedintelui este preponderent. Deciziile şi hotărârile Marii Camere şi ale Camerelor sunt adoptate cu majoritatea judecătorilor care fac parte din Marea Cameră sau din Cameră. Nu sunt admise abţineri în privinţa votului final privitor la admisibilitatea sau la fondul cauzelor. Votul se exprimă prin ridicarea mâinii. Orice problemă care urmează să fie supusă votului trebuie formulată în termeni precişi. 

    Fiecare comitet din 3 judecători este împuternicit, printr-o decizie umanimă, să declare neadmisibilă o cerere individuală (sau să fie scoasă de pe rol) în cazul în care o asemenea decizie poate fi luată fără o examinare suplimentară. 

    O Secţie este o entitate administrativă, iar o Cameră este o formaţiune judiciară a Curţii care funcţionează în cadrul unei anumite Secţii. Curtea are cinci Secţii în care activează formaţiunile de Cameră. Fiecare Secţie are un Preşedinte, un Vice-preşedinte şi un număr de judecători.

    O Cameră este compusă din Preşedintele Secţiei în cadrul căreia funcţionează, din “judecătorul naţional” (judecătorul ales în numele Statului împotriva căruia este îndreptată cererea) şi cinci alţi judecători desemnaţi prin rotaţie de Preşedintele Secţiei.

    Camerele din 7 judecători decid asupra admisibilităţii şi fondului cauzelor care nu au fost şterse de pe rol de către un comitet, precum şi asupra admisibilităţii şi fondului cererilor interstatale. 

    Dacă o cameră consideră că cauza cu care a fost sesizată abordează o problemă gravă cu privire la interpretarea Convenţiei sau există riscul de a fi adoptată o hotărâre în contradicţie cu o hotărâre adoptată anterior, ea se poate disesiza în favoarea Marii Camere, cel puţin dacă o parte nu se opune. 

    Marea Cameră este constituită din Preşedintele şi Vice-preşedinţii Curţii cărora li se alătură Preşedinţii de Secţie, judecătorul naţional şi alţi judecători aleşi prin tragere la sorţi. Atunci când analizează o cerere în urma unei retrimiteri, Marea Cameră nu include judecătorii care au fost membri ai completului care a examinat iniţial cazul.

    Un colegiu din 5 judecători din Marea Cameră poate examina, în baza dosarului existent, cererile de trimitere în faţa Marii Camere depuse de către o parte într-un termen de trei luni de la data pronunţării hotărârii vizate pronunţată de către o cameră. 

    Procedura în faţa Marii Camere poate fi iniţiată în două moduri: prin retrimitere sau prin desesizare.

    După ce o hotărâre de Cameră a fost adoptată, părţile pot solicita retrimiterea cazului în faţa Marii Camere iar aceste cereri sunt acceptate în cazuri excepţionale.

    Colegiul de judecători ai Marii Camere decide în ce măsură un anumit caz va fi retrimis Marii Camere pentru reexaminare.

    Un caz poate să fie trimis Marii Camere şi prin desesizarea Camerei iniţiale, deşi acest lucru se întâmplă de asemenea doar în mod excepţional. Camera căreia îi este alocat cazul se desesizează în favoarea Marii Camere în cazurile care ridică o problemă importantă în interpretarea Convenţiei sau atunci când există riscul ca hotărârea care

    urmează să fie adoptată să nu fie în acord cu jurisprudenţa anterioară a Curţii.

    Pentru a decide dacă trebuie sau nu să fie acceptată cererea, Marea Cameră verifică dacă cauza abordează o problemă gravă de interpretare sau aplicare a Convenţiei sau a protocoalelor sale sau o problemă gravă cu caracter general. Judecătorul ales din partea unui stat parte la litigiu este membru de drept al camerei şi al Marii Camere. 

    În absenţa sau în cazul în care nu poate participa, va participa în calitate de judecător o persoană aleasă de preşedintele Curţii de pe o listă prezentată în prealabil de către statul respectiv. 

    Când cauza este retrimisă Marii Camere în temeiul art. 43, nici un judecător al Camerei care a pronunţat decizia nu poate să facă parte din Marea Cameră, cu excepţia preşedintelui Camerei şi a judecătorului care a participat în numele statului interesat. 


Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.