Scopul acestei dispoziţii constă în evitarea unei multitudini de proceduri internaţionale referitoare la aceleaşi cauze.

Atunci când constată aceasta datorită existenţei unei decizii pronunţate pe fond la momentul în care examinează cauza, Curtea va declara inadmisibilă o cerere care a făcut deja obiectul unei examinări de către o altă instanţă internaţională.

Prin noţiunea de „instanţă internaţională de anchetă sau de reglementare” trebuie înţelese organisme interguvernamentale cu competenţă în materie, fiind astfel excluse instanţele de arbitraj internaţional, precum şi organismele neguvernamentale, cum ar fi instanţele create de federaţiile sportive internaţionale.

Sunt considerate ca reprezentând o „altă instanţă internaţională” următoarele:

– Comitetul pentru Drepturile Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite;

– Comitetul pentru Libertăţi Sindicale al Organizaţiei Internaţionale a Muncii;

– Grupul de lucru al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind detenţia arbitrară.