O cerere nu poate fi examinată decât o singură dată, fie că acest examen s-a făcut de către Curte, iar „noua cerere” nu conţine „fapte noi”, fie ea a fost supusă şi unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare a diferendelor. În asemenea situaţii cererea reclamantului va fi declarată inadmisibilă.

Cererea va fi declarată inadmisibilă dacă este „în mod esenţial aceeaşi” cu o altă cerere examinată anterior, adică părţile, capetele de cerere şi faptele sunt identice.

Cererile care se referă la acelaşi obiect, dar care sunt introduse, pe de o parte, de persoane fizice care au sesizat Curtea şi, de pe altă parte, de o asociaţie care a prezentat o comunicare Comitetului ONU pentru Drepturile Omului, nu pot fi considerate ca fiind formulate de aceiaşi autori; sau o comunicare prezentată Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului de către o organizaţie neguvernamentală, şi nu de reclamanţi. Acelaşi lucru este valabil în cazul unei cereri prezentate Grupului de lucru privind detenţia arbitrară de către o organizaţie neguvernamentală şi al unei cereri formulate de reclamanţi.

O cerere interstatală prezentată de un guvern nu privează o persoană particulară de posibilitatea de a introduce sau de a-şi susţine propriile capete de cerere.

Noţiunea de capăt de cerere este interpretată ca fiind obiectul sau fundamentul juridic al cererii.

Aceasta se caracterizează prin faptele denunţate, şi nu doar prin motivele de fapt sau de drept invocate.

Examinarea Curţii se desfăşoară separat pentru fiecare capăt de cerere.

Doar capetele de cerere care sunt în mod esenţial aceleaşi cu cele examinate într-o altă cerere vor fi respinse.

Dacă reclamantul reiterează capete de cerere pe care le-a formulat deja într-o cerere precedentă, cererea respectivă va fi declarată inadmisibilă.

Curtea este cea care hotărăşte cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi nu se consideră obligată de cea conferită de reclamanţi sau de guverne. În consecinţă, o cerere care vizează reexaminarea, din perspectiva altor dispoziţii ale Convenţiei, a faptelor care se aflau la originea altei cereri, se întemeiază pe acelaşi capăt de cerere şi trebuie, prin urmare, să fie respinsă ca inadmisibilă.

Faptul că un capăt de cerere este identic cu un altul nu reprezintă în sine un obstacol în calea admisibilităţii cererii, în cazul în care sunt prezentate informaţii noi.

Atunci când reclamantul prezintă fapte noi, cererea sa nu va fi în mod esenţial aceeaşi cu cererea precedentă (capetele de cerere cu privire la fapte deja invocate în faţa unei alte instanţe internaţionale sunt inadmisibile, însă faptele ulterioare, noi sunt admisibile). În caz contrar, cererea va fi declarată inadmisibilă.