Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Excepții legate de competența Curții

Excepţiile preliminare sunt argumentele trimise de guvernul în cauză în sprijinul solicitării sale de ne-examinare a cererii pe fond.

Compatibilitatea unei cereri cu dispoziţiile Convenţiei presupune ca aceasta să intre in domeniul ei de aplicaţie. Art. 1 al Convenției dispune că statele contractante se obligă să recunoască oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile definite de aceasta. Interpretarea acestui text este de natură să conducă la evidenţierea criteriilor de compatibilitate a unei cereri adresate instanţei europene cu prevederile Convenţiei. În primul rand, obligaţia de respectare a drepturilor şi libertăţilor garantate revine statelor contractante, „beneficiarii” ei fiind persoanele aflate sub jurisdicţia lor. Cererea trebuie să emane de la o asemenea persoană şi să fie indreptată impotriva unui stat contractant, adică cererea reclamantului trebuie să fie compatibilă ratione personae cu dispoziţiile Convenţiei, in privinţa ambelor „părţi” ale procesului ce se va derula in faţa Curții.

În al doilea rand, persoanele cărora li se garantează drepturile şi libertăţile prevăzute de Convenţie trebuie să se afle sub jurisdicţia statelor contractante. Titularii drepturilor în discuţie trebuie să se găsească într-un loc unde se exercită jurisdicţia unui stat contractant, loc în care s-a produs eventuala încălcare a acestor drepturi, adică cererea reclamantului trebuie să fie compatibilă ratione loci cu dispoziţiile Convenţiei.

În al treilea rand, obligaţia asumată de statele contractante priveşte numai drepturile şi libertăţile garantate de Convenţie. Reclamantul poate invoca în faţa instanţei europene exclusiv incălcarea lor, ceea ce înseamnă că cererea sa trebuie să fie compatibilă ratione materiae cu dispoziţiile Convenţiei.

 

În sfarşit, răspunderea statelor pentru încălcarea unor angajamente internaţionale nu poate fi angajată decât pentru fapte care s-au produs după asumarea lor, adică trebuie să fie vorba despre încălcări ale prevederilor Convenţiei săvârşite după intrarea ei în vigoare pentru statul în cauză. Altfel spus, cererea reclamantului trebuie să fie compatibilă ratione temporis cu dispoziţiile Convenţiei.