Compatibilitatea ratione materiae a unei cereri sau a unui capăt de cerere ţine de competenţa materială a Curţii. Pentru ca un capăt de cerere să fie compatibil ratione materiae cu Convenţia, dreptul invocat de reclamant trebuie să fie protejat de Convenţie şi de protocoalele sale care au intrat în vigoare.
Curtea are obligaţia de a examina competenţa sa ratione materiae la fiecare stadiu al procedurii, indiferent dacă Guvernul este sau nu decăzut din dreptul de a invoca o astfel de excepţie.
Curtea nu are competenţă ratione materiae pentru a examina dacă o parte contractantă a respectat obligaţiile impuse de una din hotărârile Curţii. Aceasta nu poate examina capete de cerere de acest tip, fără să aducă atingere competenţelor Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, care supraveghează executarea hotărârilor Curţii.
Marea majoritate a deciziilor de inadmisibilitate pe motiv de incompatibilitate ratione materiae se referă la limitele domeniului de aplicare a articolelor din Convenţie sau din protocoalele sale, în special art. 6 (dreptul la un proces echitabil), art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei) şi art. 1 din Protocolul nr. 1 (protecţia proprietăţii).