Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Noţiunea de "acuzaţie în materie penală"

În evaluarea aplicabilităţii aspectului penal al art. 6 trebuie avute în vedere încadrarea în dreptul intern, natura infracţiunii și gravitatea pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o primească.

Este important dacă dreptul intern încadrează sau nu o faptă penală ca infracţiune. Pentru a stabili natura infracțiunii, se poate ţine seama de următorii factori:

– dacă norma juridică respectivă se adresează exclusiv unui grup specific sau are un caracter obligatoriu general;

– dacă procedura este declanşată de o autoritate publică cu atribuţii legale de executare;

– dacă norma juridică are o funcţie represivă sau disuasivă;

– dacă o condamnare depinde de constatarea vinovăţiei;

– cum sunt clasificate în alte state membre ale Consiliului Europei proceduri comparabile;

– faptul că o infracţiune nu determină înscrierea sa în cazierul judiciar poate fi semnificativ, dar nu este decisiv, deoarece este vorba de o reflectare a clasificării interne.

Gravitatea pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o primească este dată de pedeapsa maximă posibilă, prevăzută de legislaţia aplicabilă.

Pentru ca art. 6 să fie considerat aplicabil, este suficient ca infracţiunea respectivă să fie considerată, prin natura sa, „penală”, din punct de vedere al Convenţiei, sau ca, prin săvârşirea unei infracţiuni, o persoană să fie pasibilă de o sancţiune care aparţine sferei „penale”. 

    Proceduri disciplinare

    Art. 6 din Convenţie se aplică procedurilor în faţa unei curţi marţiale, infracţiunilor la disciplina în penitenciare.

    Infracţiunile la disciplina militară, care presupun trimiterea într-o unitate disciplinară pentru o perioadă de câteva luni, intră sub incidenţa aspectului penal al art. 6 din Convenţie. În schimb, pedepsele militare cu privare de libertate timp de două zile au fost considerate de o durată prea scurtă pentru a intra în sfera „dreptului penal”.

    Procedurile privind sistemul penitenciar ca atare nu intră în sfera penală a art. 6. 

    Măsurile decise de o instanţă în temeiul normelor care sancţionează comportamentele neadecvate în cursul şedinţei de judecată sunt considerate ca nefăcând parte din sfera de aplicare a art. 6. 

    Proceduri contravenţionale, vamale, fiscale şi concurenţa neloială

    Următoarele contravenţii pot intra sub incidenţa aspectului penal al art. 6:

    – contravenţii privind circulaţia rutieră pasibile de amenzi, restricţii privind permisul de conducere, aplicarea unor puncte de penalizare sau suspendarea sau anularea permisului de conducere;

    – contravenţii pentru litigii de vecinătate;

    – infracţiuni privind regimul de securitate socială.

    Art. 6 nu se aplică unei măsuri de prudenţă, precum retragerea imediată a unui permis de conducere.

    Art. 6 este aplicabil procedurilor privind majorărilor impozitului, pe baza următoarelor elemente: 

    legea prin care se stabileau pedepsele se aplică tuturor cetăţenilor în calitatea lor de contribuabili; 

    majorarea nu reprezintă o reparaţie pecuniară a prejudiciului cauzat, ci urmărește aplicarea unei pedepse pentru a împiedica repetarea infracţiunii; 

    aceasta este impusă în temeiul unei reguli generale al cărei scop este disuasiv şi represiv; 

    majorarea este considerabilă. 

    Art. 6 nu se aplică procedurilor care vizează „doar” o rectificare fiscală, nici procedurilor referitoare la penalităţile de întârziere, în măsura în care acestea au ca unic scop repararea prejudiciului pecuniar suferit de autorităţile fiscale mai degrabă decât împiedicarea repetării infracţiunii.

    Sub aspect penal, art. 6 a fost considerat aplicabil dreptului vamal, dreptului concurenţei şi pedepselor aplicate de instanţă în domeniul financiar.

    Chestiuni politice

    Sancţiunile electorale nu intră sub incidenţa aspectului penal al art. 6.

    Procedurile privind dizolvarea partidelor politice vizează drepturile politice şi nu intră în sfera de aplicare a art. 6 § 1.

    Art. 6 a fost declarat inaplicabil comisiilor de anchetă parlamentare, având în vedere că aceste organe anchetează chestiuni de interes general şi public.

    În ceea ce priveşte procedura de lustraţie predominanţa aspectelor cu conotaţii penale poate plasa aceste proceduri sub incidenţa aspectului penal al art. 6 din Convenţie.

    Articolul 6 nu este aplicabil sub aspectul său penal în ceea ce priveşte declanşarea procedurii de tragere la răspundere a Preşedintelui ţării pentru violarea gravă a Constituţiei.

    Expulzarea şi extrădarea

    Procedurile legate de expulzarea străinilor, extrădare sau cele privind mandatul de arestare European nu intră sub incidenţa aspectului penal al art. 6. 

    Înlocuirea pedepsei cu închisoarea cu expulzarea şi interdicţia de a reintra pe un teritoriu timp de 10 ani, fără ca persoana în cauză să fi fost audiată şi fără să se fi ţinut seama de circumstanţele cauzei trebuie analizată ca o pedeapsă cu acelaşi titlu precum cea stabilită la momentul condamnării iniţiale.

    Etapele procedurilor penale

    Art. 6 din Convenţie se poate aplica atunci când au fost folosite măsuri coercitive pentru obţinerea depoziţiilor, chiar şi în absenţa oricărei alte proceduri sau atunci când reclamantul este achitat în cadrul procedurii pe fond.

    Art. 6 nu se aplică sub aspect penal în procedurile de solicitare de asistenţă juridică.

    Măsurile de confiscare care aduc atingere drepturilor de proprietate ale unor terţi, în absenţa oricărei ameninţări de iniţiere a unor proceduri penale împotriva acestora din urmă, nu sunt echivalente cu „stabilirea temeiniciei unei acuzaţii în materie penală”.

    Dacă judecătorul de instrucţie nu trebuie să se pronunţe cu privire la temeinicia unei „acuzaţii în materie penală”, actele pe care le îndeplineşte au o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis. Prin urmare, art. 6 § 1 poate fi considerat aplicabil procedurii de urmărire penală desfăşurate de un judecător de instrucţie, chiar dacă e posibil ca anumite garanţii procedurale prevăzute de art. 6 § 1 să nu se aplice.

    Art. 6 se aplică pe tot parcursul procedurii în vederea stabilirii temeiniciei oricărei „acuzaţii în materie penală”, inclusiv faza de individualizare a pedepsei. 

    Art. 6 se mai poate aplica, sub aspect penal, unui proces care vizează demolarea unei case construite fără autorizaţie, măsură care poate fi calificată drept o „pedeapsă”. 

    Art. 6 nu se aplică unei proceduri care are ca obiect modificarea condamnării iniţiale în temeiul noului cod penal mai favorabil.

    Procedurile privind executarea pedepselor, precum procedura solicitării amnistiei, procedura de liberare condiţionată, procedurile de transfer în temeiul Convenţiei privind transferul persoanelor condamnate sau procedura de exequatur privind o decizie de confiscare pronunţată de o instanţă străină nu intră sub incidenţa sferei penale de aplicare al art. 6.

    Garanţiile de la art. 6 se aplică recursului şi procedurilor constituţionale atunci când aceste instanţe reprezintă o etapă ulterioară a procedurii penale corespunzătoare şi când rezultatele lor pot fi decisive pentru persoanele condamnate.

    Art. 6 nu se aplică unei proceduri care vizează redeschiderea unei proceduri, deoarece persoana care cere o astfel de redeschidere, odată ce condamnarea sa dobândeşte autoritatea de lucru judecat, nu este „acuzată de o infracţiune”, doar noile proceduri, după autorizarea redeschiderii procedurii, pot fi considerate ca vizând stabilirea temeiniciei unei acuzaţii în materie penală. 

    Articolul 6 nu se aplică cererii de redeschidere a procedurilor penale urmare a constatării unei violări din partea Curţii, însă procedurile de revizuire care duc la o modificare a unei decizii pronunţate în ultimă instanţă intră sub incidenţa art. 6.