Noţiunea de “drepturi şi obligaţii cu caracter civil”

Aplicabilitatea art. 6 § 1 în materie civilă depinde de existenţa unei contestaţii care se refere la „drepturi şi obligaţii” despre care se poate afirma, cel puţin în mod rezonabil, că sunt recunoscute în legislaţia internă. Aceste „drepturi şi obligaţii” trebuie să aibă un „caracter civil”, în sensul Convenţiei, deşi art. 6 nu le conferă, în sine, niciun conţinut material specific în ordinea juridică a statelor contractante.

Noţiunea de „drepturi şi obligaţii cu caracter civil” nu poate fi interpretată doar printr-o trimitere la legislaţia internă a statului pârât. Ea este o noţiune „autonomă”, care reiese din Convenţie. Art. 6 § 1 din Convenţie se aplică indiferent de calitatea părţilor sau de natura legislaţiei ce reglementează modul de stabilire a „contestaţiei” şi al autorităţii competente în acest sens.