Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Noțiunea de „viaţă familială”

Existenţei sau absenţei „vieţii de familie” este o chestiune de fapt care depinde de existenţa reală în practică a unor legături personale strânse. Curtea va examina legăturile de familie de facto, precum viaţa în comun a reclamanţilor, în absenţa oricărei recunoaşteri legale a unei vieţi de familie. 

Celelalte elemente vor include durata relaţiei şi, în cazul cuplurilor, faptul de a şti dacă şi-au dovedit angajamentul unul faţă de celălalt având copii împreună. 

 

Noţiunea de „vieţă de familie” include:

    Dreptul de a deveni părinte

    Noţiunea de „viaţă de familie” include dreptul la respectarea deciziei de a deveni părinţi genetici. Prin urmare, dreptul unui cuplu de a recurge la procreare medical asistată intră în sfera de aplicare a art. 8. 

    Copii

    Din momentul şi ca urmare a simplei naşteri a copilului există între acesta şi părinţii săi o legătură constitutivă de „viaţă de familie”, pe care evenimentele ulterioare o pot distruge doar în circumstanţe excepţionale.

    Pentru un tată natural şi copilul său născut în afara căsătoriei, elementele relevante pot include convieţuirea, natura relaţiei dintre părinţi şi interesul său pentru copil.

    Coabitarea nu este o condiţie sine que non pentru o viaţă de familie între părinţi şi copii.

    O adopţie legală şi nefictivă poate constitui o „viaţă de familie”, chiar în absenţa convieţuirii sau a oricărei legături concrete între un copil adoptat şi părinţii adoptivi.

    Curtea poate recunoaşte existenţa unei „vieţi de familie” de facto între o familie şi un copil aflat în plasament, ţinând seama de timpul petrecut împreună, de calitatea relaţiilor şi de rolul asumat de adult faţă de copil.

    Viaţa de familie nu se încheie atunci când se ia măsura plasamentului copilului  sau dacă părinţii divorţează.

    În cazul imigraţiei, nu există viaţă de familie între părinţi şi copii adulţi decât dacă aceştia pot prezenta elemente suplimentare de dependenţă, altele decât legăturile afective normale. 

    Relațiile dintre tinerii adulţi care nu îşi întemeiază încă propriile familii cu părinţii şi alţi membri ai familiei lor imediate se consideră „viaţă de familie”.

    Cupluri

    Noţiunea de „familie” înglobează și legăturile de „familie” de facto, atunci când părţile convieţuiesc în afara oricărei legături maritale. Chiar şi în absenţa convieţuirii, pot exista suficiente legături care să constituie o viaţă de familie.

    Căsătoriile care nu sunt recunoscute potrivit legislaţiei naţionale nu sunt un impediment pentru viaţa familială. 

    Logodna nu creează în sine o viaţă de familie.

    Cuplurile de homosexuali care au o legătură stabilă intră sub incidenţa noţiunii de „viaţă de familie” ca şi relaţia unui cuplu de sex opus.

    Relaţii

    Viaţa de familie poate exista şi între fraţi şi surori şi între mătuşi/unchi şi nepoate/nepoţi. Cu toate acestea, conform abordării tradiţionale, relaţiile strânse în afara „vieţii de familie” intră, de obicei, în sfera „vieţii private”.

    Interese materiale

    „Viaţa de familie” include și obligaţiile alimentare, drepturilelor succesorale între copii şi părinţi, între nepoţi şi bunici, rezervei succesorale.

    Art. 8 nu impune ca un copil să aibă dreptul de a fi recunoscut, în scopuri succesorale, ca moştenitor al unei persoane decedate.