Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Noțiunea de „viaţă privată”

Chiar dacă art. 8 este menit să protejeze patru domenii ale autonomiei unei persoane – viaţa sa privată, viaţa sa de familie, domiciliul şi corespondenţa sa –, aceste domenii nu se exclud reciproc, iar o măsură poate constitui o ingerinţă atât în viaţa privată, cât şi în viaţa de familie.

Noţiunea de “viaţă privată” include:

– integritatea fizică, morală şi psihică a persoanei, inclusiv tratamentul medical, examinările psihiatrice și sănătatea mintală; integritatea fizică a unei femei însărcinate în cazul avortului, integritatea fizică şi psihologică a victimelor violenţei domestice;

– aspectele referitoare la identitatea fizică şi socială (de exemplu dreptul de a obţine informaţii pentru a afla originea sa şi identitatea părinţilor); cu privire la reţinerea documentelor necesare probării identităţii persoanei;

– numele şi prenumele persoanei fizice;

– starea civilă ca parte integrantă a identităţii personale şi sociale a persoanei;

– statuarea prevederilor legale care guvernează relaţiile tatălui cu copilul putativ;

– dreptul persoanei la imagine şi fotografierea individului;

– reputaţia persoanei şi onoarea sa;

– identitatea de gen, inclusiv şi dreptul la o recunoaştere oficială a transsexualilor post-operatorii;

– orientarea sexuală;

– viaţa sexuală;

– dreptul de a stabili şi dezvolta relaţii cu semenii săi şi lumea înconjurătoare;

– legăturile sociale între imigranţii stabiliţi şi comunitatea în care trăiesc, independent de existenţa sau absenţa unei vieţi de familie;

– relaţii sentimentale între două persoane de acelaşi sex;

– dreptul la dezvoltare personală şi la autonomie personală;

– dreptul individului de a decide cum şi unde urmează să înceteze viaţa sa, presupunând că aceasta este într-o poziţie de a-şi formula propria sa voinşă în acest sens şi de a acţiona în modul respectiv;

– dreptul la respectarea deciziei de a deveni sau nu părinte, în sensul genetic al termenului, inclusiv dreptul de a alege circumstanţele în care să devii un părinte;

– activităţile profesionale sau comerciale precum şi restricţiile privind accesul la unele profesii sau la un loc de muncă;

– dosarele sau datele cu caracter personal sau de natură publică obţinute şi păstrate de serviciile de securitate sau de alte organe ale statului, în ceea ce priveşte profilurile ADN, eşantioanele celulare şi amprentele digitale, în ceea ce priveşte înscrierea într-o bază de date naţională a autorilor de infracţiuni sexuale;

– informaţiile referitoare la sănătatea unei persoane (de exemplu, informaţiile referitoare la infectarea cu virusul HIV sau informaţiile referitoare la capacitatea sa reproductivă), precum şi informaţiile privind riscul pentru sănătate;

– identitatea etnică şi dreptul membrilor unei minorităţi naţionale de a-şi păstra identitatea şi a duce o viaţă privată şi de familie conformă acestei tradiţii;

– informaţiile privind convingerile religioase şi filosofice personale;

– anumite drepturi ale persoanelor cu handicap: art. 8 a fost considerat aplicabil obligaţiei unei persoane declarate inapte de a plăti taxa de scutire de stagiul militar, dar nu dreptului unei persoane cu handicap de a avea acces la plajă şi mare în timpul vacanţei;

Formele de ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii private includ:

– percheziţii şi confiscări;

– interpelarea şi percheziţia corporală a unei persoane pe drumurile publice;

– supravegherea comunicaţiilor şi a conversaţiilor telefonice;

– supravegherea video a locurilor publice atunci când datele vizuale sunt înregistrate, memorate şi fac obiectul unei divulgări publice;

– supravegherea prin GPS a unei persoane şi procesarea şi utilizarea informaţiilor astfel obţinute;

– supravegherea video a angajaţilor de către angajator;

– prejudiciile aduse mediului care pot afecta bunăstarea unei persoane şi să o priveze de folosinţa domiciliului său astfel încât să afecteze viaţa sa privată şi de familie, poluarea auditivă;

– chestiuni referitoare la îngroparea membrilor de familie în care se aplică, de asemenea, art. 8, uneori fără ca instanţa să precizeze dacă ingerinţa se raportează la noţiunea de viaţă privată sau la cea de viaţă de familie: întârzierea excesivă, din partea autorităţilor, de a restitui cadavrul unui copil în urma unei autopsii; refuzul de a autoriza transferul urnei conţinând cenuşa soţului reclamantei; dreptul mamei de a asista la îngroparea copilului său, mort la naştere, însoţită eventual de o ceremonie, şi ca rămăşiţele acestuia să fie transportate într-un vehicul corespunzător.

– interdicţia avortului atunci când acesta este solicitat pentru interesul de a păstra sănătatea şi/sau bunăstarea persoanei;

– refuzul arbitrar de acordare a cetăţeniei în anumite condiţii, deşi dreptul de a obţine cetăţenia nu este garantat ca atare de Convenţie.

Actele care prejudiciază integritatea fizică sau morală a unei persoane nu duc în mod necesar la o atingere a dreptului la respectarea vieţii private. 

Un tratament care nu atinge o gravitate suficientă pentru a intra sub incidenţa art. 3 poate contrazice art. 8 în aspectele sale care vizează viaţa privată atunci când există suficiente efecte care prejudiciază integritatea fizică şi morală.