Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Incompatibilitate ratione personae

Din punctul de vedere al capacităţii procesuale pasive pârât poate fi numai un stat contractant care a ratificat Convenţia şi protocoalele sale adiţionale sau Convenţia şi numai o parte din aceste protocoale. O cerere introdusă împotriva unui alt stat ce nu este parte la Convenţie va a fi declarată inadmisibilă ca fiind incompatibilă ratione personae cu dispoziţiile acesteia.

Compatibilitatea ratione personae presupune ca pretinsa încălcare a Convenţiei să fi fost comisă de un stat contractant sau că aceasta să îi fie imputabilă într-un fel sau altul.

Chiar dacă statul pârât nu a ridicat obiecţii cu privire la competenţa ratione personae a Curţii, această chestiune necesită o examinare din oficiu din partea Curţii.

Cererile vor fi declarate incompatibile ratione personae cu prevederile Convenţiei pentru următoarele motive:

– dacă reclamantul nu are calitate procesuală în sensul art. 34 din Convenţie;

– dacă reclamantul nu este în măsură să demonstreze că este victima pretinsei încălcări;

– dacă cererea este îndreptată împotriva unei alte persoane private;

– dacă cererea este îndreptată împotriva unui stat care nu a ratificat Convenţia; sau direct împotriva unei organizaţii internaţionale care nu a aderat la Convenţie;

– dacă cererea are ca obiect un protocol la Convenţie pe care statul pârât nu l-a ratificat.

Statele pot fi considerate răspunzătoare pentru acte ale propriilor autorităţi care îşi produc efectele în afara teritoriului lor, indiferent de comiterea acestor acte în interiorul sau în exteriorul graniţelor lor. Totuşi, aceasta reprezintă o excepţie. 

Prezenţa fizică a unei persoane pe teritoriul uneia din părţile contractante poate  plasa persoana sub jurisdicţia statului respectiv. 

Participarea unui stat la o procedură îndreptată împotriva sa într-un alt stat nu presupune exercitarea extrateritorială a jurisdicţiei sale.

Răspunderea statelor contractante pentru acţiunile persoanelor particulare poate depinde de conţinutul drepturilor individuale garantate de Convenţie şi de sfera obligaţiilor pozitive asociate acestor drepturi. Răspunderea statului poate fi angajată în temeiul Convenţiei dacă autorităţile sale aprobă acţiuni ale unor persoane particulare care încalcă drepturile garantate de Convenţie ale altor persoane particulare care se află sub jurisdicţia sa.

Unui stat contractant nu i se poate imputa o pretinsă încălcare a Convenţiei ca urmare a unei decizii sau a unei măsuri adoptate de un organ al unei organizaţii internaţionale al cărei membru este, în măsura în care nu s-a stabilit şi nici nu s-a susţinut că protecţia drepturilor fundamentale, conferită în general de această organizaţie internaţională, nu ar fi „echivalentă” celei asigurate de Convenţie şi în măsura în care statul respectiv nu a fost implicat nici direct, nici indirect în săvârşirea actului în litigiu.