Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Bergens Tidende și alții c. Norvegia

Situația de fapt:

Reclamanții, un fost redactor șef al unui cotidican și un redactor al jurnalului, au publicat, în martie 1986, un articol prin care se descria activitatea lui R., un chirurg plastician și avantajele chirurgiei plastice. În urma acestui articol, reclamanții au fost contactați de mai multe femei care au suferit operații estetice effectuate de R. și care și-au exprimat nemulțumirea față de activitatea chirurgului.

În luna mai 1986, jurnalul a publicat un nou articol referitor la trei femei care au fost desfigurate de chirurg.Jurnalul a publicat și un interviu cu chirurgul R., care a subliniat riscurile operațiilor estetice. Alte articole au cuprins declarațiile unor femei care se declarau satisfăcute de operațiile efectuate de către R. 

În urma acestei campanii de presă, chirurgul a trebuit să-și închidă cabinetul, din lipsă de pacienți.

În această situaţie, chirurgul a adresat o plângere contra reclamanţilor pentru calomnie. Prima instanţă a pronunţat o soluţie favorabilă chirurgului, însă Curtea de apel a anulat hotărârea, considerând că reclamanţii nu se fac vinovaţi de calomnie. Curtea Supremă, judecând recursul, a desfiinţat hotărârea Curţii de apel şi a condamnat pe reclamanţi la plata unor importante sume de bani.

Hotărârea Curții: 

Reclamanţii s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, susţinând că au fost violate prevederile art. 10 din Convenţie (libertatea de exprimare).

Examinând actele dosarului şi susţinerile părţilor, Curtea a considerat că articolele publicate priveau un aspect important al sănătăţii publice şi nu ar puteau fi privite, cum a susţinut guvernul norvegian, drept simple chestiuni de ordin privat, ţinând seama de relaţiile dintre medic şi pacient. 

Jurnaliştii au acţionat cu bună-credinţă, având convingerea că servesc un interes general serios. Criticile aduse medicului chirurg au fost considerate ca legitime de instanţa de apel, care a apreciat drept credibile afirmaţiile femeilor care au fost operate de chirurg fără succes. În cuprinsul articolelor nu se fac afirmaţii în sensul că nereuşitele s-ar datora unor carenţe profesionale ale chirurgului sau unei lipse de diligență în efectuarea operaţiilor.

Jurnalul publicând şi un articol privind riscurile operaţiilor estetice, precum şi un interviu cu medicul chirurg, nu se poate afirma că acesta a fost lipsit de posibilitatea de a se apăra şi a înfăţişa opiniei publice părerile sale asupra criticilor care i s-au adus.

Deşi articolele menţionate au avut consecinţe grave asupra medicului, ţinând seama de criticile justificate, mai ales privind îngrijirile post operatorii, era de aşteptat ca reputaţia sa profesională să sufere un prejudiciu substanţial. Interesul personal al medicului nu poate fi evaluat mai presus de interesul public şi de necesitatea asigurării libertăţii presei de a informa opinia publică asupra chestiunilor prezentând interes legitim public.

În aceste condiţii, Curtea, în unanimitate, a considerat ca s-au încălcat prevederile art. 10 din Convenţia europeană, obligând pe R. să plătească reclamanţilor sumele la care aceştia au fost obligaţi iniţial, ca şi o sumă reprezentând cheltuieli judiciare.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.