Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Bowman c. Marea Britanie

Situația de fapt:

Phyllis Bowman, născută în 1926, domiciliază la Londra şi este secretara generală a Asociaţiei pentru protecţia copiilor încă nenăscuţi, organizaţie ce numără peste 50.000 de membri, adversari hotărâţi ai avortului şi ai experienţelor asupra embrionului uman. Organizaţia îşi propune să determine modificarea legislaţiei actuale a Angliei care autorizează avortul până la a 22-a săptămână de sarcină şi a experienţelor asupra embrionului până la a 14-a zi.

În cursul lunii aprilie 1992, înainte de alegerile legislative, Ph. Bowman a distribuit în diverse circumscripţii ale ţării peste un milion şi jumătate de exemplare ale unui manifest prin care îndemna pe cetăţeni să nu aleagă pe candidaţii care au o atitudine contrară scopurilor organizaţiei. Pe o parte a afişului era o fotografie a unui copil la 10 săptămâni după concepţie, însoţită de o descriere a etapelor pe care le parcurge dezvoltarea fătului până la naştere.

Pentru această faptă a fost trimisă în judecată în temeiul Legii din 1983 care incriminează fapta persoanei neautorizate care comunică cetăţenilor în perioada preelectorală informaţii de natură să influenţeze alegerea unui candidat. Ca urmare, a fost condamnată la amendă şi la plata cheltuielilor judiciare.

Hotărârea Curții: 

Hotărârea fiind definitivă, condamnata s-a adresat Comisiei europene, susţinând că a fost încălcată libertatea sa de exprimare garantată de art. 10 din Convenţie.

Comisia europeană a decis că în speţă există o violare a art. 10 din Convenţie.

Guvernul englez a susţinut că nu există o atare încălcare sau, oricum, restricţia este compatibilă cu o societate democratică în sensul art. 10 parag. 2 din Convenţie.

Fiind sesizată Curtea Europeană, aceasta a analizat actele prezentate şi concluziile părţilor, constatând că în speţă există incontestabil o limitare a libertăţii reclamantei, restricţie prevăzută în art. 75 din Legea din 1983. Chestiunea care trebuie soluţionată este dacă o atare restricţie ar fi sau nu necesară în condiţiile unei societăţi democratice.

După părerea Curţii Europene, art. 75 din legea menţionată conţine o restricţie absolută. împiedicând pe reclamantă să difuzeze informaţii de natură să influenţeze pe alegători în favoarea unui candidat care să se opună avortului și experimentelor pe embrion. Curtea nu a fost convinsă că în acest mod se asigură egalitatea între candidați, chiar prin limitarea cheltuielilor pe care un terţ le-ar putea face spre a influenţa pe alegători în favoarea alegerii unui candidat, dacă se ţine seama că nu există nici o restricţie pentru presă să favorizeze ori să contracareze alegerea unui candidat. Partidele politice şi partizanii lor pot face propagandă la nivel naţional sau regional în favoarea sau împotriva unui candidat.

În aceste condiţii, dispoziţiile legii menţionate consacrând o restrângere a libertăţii de exprimare a cetăţenilor, constituie un mijloc disproporţionat de sever în raport cu scopul urmărit.

Curtea Europeană a considerat că există o violare a art. 10 din Convenţie, obligând statul englez să achite reclamantei suma de 26.633 lire sterline drept cheltuieli de proces.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.