Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Andronicou şi Constantinou c. Cipru

Situația de fapt:

În ziua de 24 decembrie 1993, vecinii de apartament au fost alertaţi de ţipetele pe care Elsie le scotea, cerând soţului său să nu o mai lovească şi să nu o ameninţe cu pistolul.

Fiind sesizate autorităţile, acestea au hotărât să intervină pentru salvarea lui Elsie, ameninţată cu moartea de Lefteris, înarmat cu o armă de vânătoare. După iungi tratative cu Lefteris, autorităţile s-au decis să pătrundă cu forţa în apartament. Deschizând focul asupra agenţilor care au pătruns în casă, acestea au ripostat provocând moartea ambelor persoane (Lefteris şi Elsie).

Cercetarea medico-legală a ajuns la concluzia că victima Elsie a fost lovită atât de gloanţele agenţilor autorităţii, cât şi de patru gloanţe trase asupra ei de Lefteris. Totodată, s-au constatat urme de violenţă pe faţa victimei, provocate de Lefteris. Decesul a fost pro­vocat, după părerea expertului, de cele două gloanţe de mitralieră trase de agenţii auto­rităţii, care au ripostat la focul deschis de Lefteris.

Hotărârea Curții:

Părinţii lui Eisie şi rudele lui Lefteris au sesizat Comisia europeană a drepturilor omului, susţinând că au fost încălcate prevederile art. 2 din Convenţia europeană, deoarece au fost folosite mijloacele mortale de ripostă, deşi nu erau îndreptăţite, în condiţiile concrete, ase­menea mijloace.

Comisia europeană a admis plângerea reclamanţilor, sesizând Curtea Europeană.

Examinând actele prezentate şi susţinerile părţilor, Curtea a constatat că autorităţile au recurs la o intervenţie mai dură numai după îndelungi tratative cu victima Lefteris, apelând la numeroase persoane din familie şi prieteni cu victima pentru a-l determina să o elibe­reze pe Elsie şi să nu o mai ameninţe cu moartea, dându-i asigurarea că nu va avea nici o consecinţă de suportat. Curtea a considerat că apelul făcut de autorităţi la trupe speciale de intervenţie se impunea ca o soluţie extremă, dat fiind refuzul lui Lefteris de a negocia, atitudinea lui agresivă şi ameninţările grave cu moartea adresate lui Elsie. având în mână o armă îndreptată asupra acesteia.

În condiţiile date, recurgerea la mijloace cu consecinţe mortale se impunea pentru salvarea lui Elsie, cu atât mai mult cu cât Lefteris a deschis cel dintâi focul asupra agen­ţilor autorităţii, rănind grav pe unul dintre ei. Ceilalţi agenţi, din reflex, au deschis focul asupra lui Lefteris pentru a se ocroti ei înşişi de pericolul în care se găseau şi pentru a o salva pe Elsie de sub ameninţarea cu moartea din partea lui Lefteris.

Împrejurarea că două gloanţe trase de agenţi, din nenorocire mortale, au lovit-o pe Elsie constituie o situaţie imprevizibilă; ea se explică prin aceea că Lefteris a făcut tot posjbilul să se prindă de Elsie şi să o expună şi pe ea ripostei agenţilor autorităţii.

În aceste condiţii, folosirea forţei cu consecinţe mortale, oricât de regretabilă ar fi, nu a depăşit ceea ce ar fi fost absolut necesar pentru apărarea vieţii lui Elsie Constantinou şi a agenţilor autorităţii şi nu constituie o încălcare a obligaţiei statului în raport cu prevederile art. 2 parag. 2 din Convenţie.

Ca urmare, Curtea a considerat că uciderea cuplului, în circumstanţele survenite, a fost consecinţa folosirii unor mijloace mortale care nu au depăşit cele care ar fi fost absolut necesare pentru a apăra o persoană contra violenţei ilegale, în sensul art. 2 parag. 2 din Convenţia europeană.

Curtea a decis că în speţă nu s-au încălcat prevederile art. 2 din Convenţie.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.