Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Aquilina c. Malta

Situația de fapt:

Reclamantul, cetătean maltez, are domiciliul în localitatea Qormi. Bănuit de a fi cofflj infracţiunea de atentat Ia pudoare, reclamantul a fost arestat şi apoi adus în faţa uni judecător de poliţie judiciară, în faţa căruia a cerut eliberarea sub cauţiune. Această cerere a fost comunicată procurorului, care a respins-o. Cererea a fost examinată ulteric$ de un alt judecător de poliţie judiciară care a dispus liberarea reclamantului după 2 zile dè4 la arestarea sa.                                                                                          i

 

Hotărârea Curții:

Reclamantul s-a adresat Curţii Europene, susţinând că în speţă au fost încălcate pre­vederile art. 5 parag. 3 lit. c) din Convenţia europeană.

Curtea Europeană, analizând datele dosarului şi susţinerile părţilor, aminteşte jurisprudenţa sa constantă după care art. 5 parag. 3 din Convenţie vizează asigurarea unui control jurisdicţional rapid şi automat al legalităţii privării de libertate a unei persoane.

Magistratul care execută controlul trebuie să-l asculte pe cel reţinut ori arestat înainte de a decide asupra legalităţii măsurii de privare de libertate. Curtea a considerat că dispo­ziţiile art. 5 parag. 3 din Convenţie, prevăzând controlul jurisdicţional al deţinerii, nu presu­pune o cerere formală prealabilă a celui privat de libertate de a se verifica legalitatea deţi­nerii, ci operează automat, indiferent de o atare cerere. Sub acest aspect, textul menţionat din Convenţie nu se confundă cu art. 5 parag. 4 din Convenţie, care prevede dreptul per­soanei deţinute de a solicita ca un tribunal să examineze legalitatea deţinerii. O atare con­fuzie ar priva de orice substanţă prevederile art. 5 parag. 3. Pe de altă parte, un control judiciar rapid şi independent al legalităţii deţinerii constituie, pentru persoana deţinută, o garanţie importantă contra abuzului autorităţii şi contra relelor tratamente la care eventual ar fi supusă.

Persoanele supuse unor asemenea tratamente ar putea să se găsească în imposi­bilitatea de a sesiza pe judecător pentru a exercita controlul legalităţii deţinerii; la fel per­soanele arestate, dar suferind de alienaţie mintală, ori cele care nu vorbesc limba auto­rităţilor. Curtea a fost de acord şi că aducerea persoanei deţinute a doua zi după arestare în faţa unui magistrat poate să fie considerată că s-a produs imediat (aussitôt) în sensul art. 5 parag. 3 din Convenţie.

După părerea Curţii Europene, în speţă, aducerea persoanei deţinute în faţa unui judecător după 2 zile de la arestare nu satisface prevederile art. 5 parag. 3 din Convenţie.

Curtea a decis că în speţă a existat o încălcare a prevederilor susmenţionate, obligând guvernul maltez să achite suma de 3.000 lire malteze drept cheltuieli de judecată.