Situația de fapt:

Reclamantul, cetătean maltez, are domiciliul în localitatea Qormi. Bănuit de a fi cofflj infracţiunea de atentat Ia pudoare, reclamantul a fost arestat şi apoi adus în faţa uni judecător de poliţie judiciară, în faţa căruia a cerut eliberarea sub cauţiune. Această cerere a fost comunicată procurorului, care a respins-o. Cererea a fost examinată ulteric$ de un alt judecător de poliţie judiciară care a dispus liberarea reclamantului după 2 zile dè⁴ la arestarea sa.                                                                                          i

 

Hotărârea Curții:

Reclamantul s-a adresat Curţii Europene, susţinând că în speţă au fost încălcate pre­vederile art. 5 parag. 3 lit. c) din Convenţia europeană.

Curtea Europeană, analizând datele dosarului şi susţinerile părţilor, aminteşte jurisprudenţa sa constantă după care art. 5 parag. 3 din Convenţie vizează asigurarea unui control jurisdicţional rapid şi automat al legalităţii privării de libertate a unei persoane.

Magistratul care execută controlul trebuie să-l asculte pe cel reţinut ori arestat înainte de a decide asupra legalităţii măsurii de privare de libertate. Curtea a considerat că dispo­ziţiile art. 5 parag. 3 din Convenţie, prevăzând controlul jurisdicţional al deţinerii, nu presu­pune o cerere formală prealabilă a celui privat de libertate de a se verifica legalitatea deţi­nerii, ci operează automat, indiferent de o atare cerere. Sub acest aspect, textul menţionat din Convenţie nu se confundă cu art. 5 parag. 4 din Convenţie, care prevede dreptul per­soanei deţinute de a solicita ca un tribunal să examineze legalitatea deţinerii. O atare con­fuzie ar priva de orice substanţă prevederile art. 5 parag. 3. Pe de altă parte, un control judiciar rapid şi independent al legalităţii deţinerii constituie, pentru persoana deţinută, o garanţie importantă contra abuzului autorităţii şi contra relelor tratamente la care eventual ar fi supusă.

Persoanele supuse unor asemenea tratamente ar putea să se găsească în imposi­bilitatea de a sesiza pe judecător pentru a exercita controlul legalităţii deţinerii; la fel per­soanele arestate, dar suferind de alienaţie mintală, ori cele care nu vorbesc limba auto­rităţilor. Curtea a fost de acord şi că aducerea persoanei deţinute a doua zi după arestare în faţa unui magistrat poate să fie considerată că s-a produs imediat (aussitôt) în sensul art. 5 parag. 3 din Convenţie.

După părerea Curţii Europene, în speţă, aducerea persoanei deţinute în faţa unui judecător după 2 zile de la arestare nu satisface prevederile art. 5 parag. 3 din Convenţie.

Curtea a decis că în speţă a existat o încălcare a prevederilor susmenţionate, obligând guvernul maltez să achite suma de 3.000 lire malteze drept cheltuieli de judecată.