Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

A.M. c. Italia

Situația de fapt:

Un minor de origine americană a denunţat autorităţilor că reclamantul, portar la hotel unde a locuit în Italia, s-a dedat asupra sa la acte de hărţuire sexuală. Parchetul Italian a început urmărirea penală contra reclamantului pentru atentat la pudoare asupra unui minor şi săvârşirea de acte obscene într-un loc public. O comisie rogatorie a fost trimisă de procuror unei instanţe americane pentru a lua o declaraţie minorului, tatălui acestuia și medicului căruia minorul i-a mărturisit faptele. Aceste acte au fost remise autorităţilor judiciare italiene. Pe baza lor, instanţa italiană a condamnat pe reclamant la 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei. Împotriva hotărârii reclamantul a formulat apel, susţinând că minorul nu a fost interogat, că mama acestuia şi medicul (psihoterapeut) au dat declarații scrise, dar nu au fost ascultaţi de instanţa americană, iar tatăl victimei a fost ascultat la organele de poliţie, şi nu de instanţă. Reclamantul a mai arătat că instanţa americană nu a permis prezenţa unui avocat.

Curtea de Apei italiană a respins apelul, confirmând soluţia instanţei de fond. Recursul reclamantului a fost respins de instanţa ierarhic superioară.

Hotărârea Curții: 

Reclamantul s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, susţinând că au fost violate prevederile art. 6 din Convenţia europeană, deoarece i s-a restrâns în mod inadmisibil dreptul la apărare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, examinând dosarul cauzei şi susţinerile părţilor, a constatat că întreaga acuzare împotriva reclamantului se sprijină, în esenţă, pe depoziţia unui singur martor pe care acuzatul nu a putut să-l interogheze nici în faza urmării penate şi nici în faza de judecată. De asemenea, reclamantul nu a putut să discute în contradictoriu celelalte probe administrate în cadrul comisiei rogatorii efectuate de instanţa americană, nefiind confruntat cu persoanele care au dat declaraţii acuzatoare împotriva sa. în aceste condiţii, dată fiind imposibilitatea reclamantului de a contesta mărturiile depuse în acuzarea sa şi care au stat la baza condamnării, Curtea a considerat că s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenţia europeană, reclamantul neavând parte de un proces echitabil.

Curtea a dispus obligarea statului italian la plata sumei de 50 milioane de lire reclamantului drept despăgubiri şi la 5 milioane de lire pentru cheltuielile de judecată.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.