Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Averill c. Marea Britanie

Situația de fapt:

Reclamantul a fost arestat de poliţia din Irlanda de Nord la scurt timp după un atac cu arme în cursul căruia două persoane au fost ucise. în momentul arestării, reclamantul a declarat poliţiei că la data când a avut loc atacul se afla la ferma sa unde îngrijea oile. Cu toate acestea, a fost menţinut în arest şi izolat timp de 24 de ore, în care timp nu a putut fi văzut de apărătorul său.

Interogat de organele de poliție de 37 de ori, reclamantul a păstrat tăcerea . El a putut însă în acest timp să ia contact cu apărătorul său.

Reclamantul a fost trimis în judecată sub acuzaţia de participare la atacul armat şi la uciderea celor 2 persoane. Faptele erau probate cu constatările medico-legale care confirmau legătura între reclamant şi cagulele, precum şi mănuşile descoperite în epava autovehiculului care a servit la executarea agresiunii. Reclamantul a explicat că purta cagulă şi mănuşile la fermă în timpul lucrului.

Instanţa formată dintr-un singur judecător a reţinut vinovăţia reclamantului pe baza datelor medico-legale, desprinzând totodată concluzii defavorabile acestuia din atitudinea adoptată la organele de poliţie.

Apelul reclamantului a fost respins.

Hotărârea Curții: 

Reclamantul s-a adresat Curţii Europene, susţinând că s-au violat prevederile art. 6 din Convenţia europeană, fiind lipsit de un proces echitabil prin aceea că s-au dedus concluzii defavorabile din tăcerea sa şi nu a avut posibilitatea să ia legătura cu avocatul decât după 24 de ore.

Curtea Europeană, examinând susţinerile reclamantului şi actele dosarului, a constatat că, în principiu, nu se pot desprinde decât în mod limitat concluzii defavorabile unui inculpat din faptul că a păstrat tăcerea la interogatoriile luate de poliţie. Există numeroase alte raţiuni care pot să justifice o atare conduită, cu atât mai mult în speţă când era vorba de o infracţiune gravă, iar inculpatul nu a avut posibilitatea să ia legătura cu avocatul său înainte de primul interogatoriu.

în speţă însă, reclamantul nu a fost condamnat numai pe baza interpretării defavorabile a tăcerii sale, ci şi pe baza unor probe ştiinţifice. El a refuzat, de pildă, să explice prezenţa unor fibre de pe îmbrăcămintea sa, identice cu cele de la locul faptei, ceea ce a determinat instanţa să desprindă anumite concluzii, defavorabile reclamantului, şi să respingă probele în apărare, martorii fiind consideraţi că nu declară adevărul. Pe lângă acestea, inculpatul a avut posibilitatea să se consulte cu apărătorul său, chiar cu întârziere, fiind conştient de riscurile la care se expune printr-o asemenea comportare în faţa organelor de poliţie.

Curtea a constatat că în cauză nu s-a produs o încălcare a art. 6 din Convenţia europeană.

Examinând cel de-al doilea motiv invocat de reclamant, Curtea a considerat că, deşi este vorba de o perioadă scurtă de timp de refuz de asistenţă juridică, totuşi, faţă de specificul cauzei, de dilema în care s-a găsit reclamantul, a vorbi ori a tăcea, se impunea cu atât mai mult să i se permită asistenţa juridică imediat după ce a fost arestat. Echitatea ar fi cerut să se acorde reclamantului posibilitatea de a consulta un avocat înainte de primul interogator. Neprocedându-se astfel, s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenţia europeană, violare pe care Curtea a reţinut-o, obligând statul englez la plata cheltuielilor ocazionate de proces.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.