Beneficiul de discuţiune şi beneficiul de diviziune constituie facultăţi pe care legea le conferă în anumite situaţii debitorului ori persoanei urmărite în bunurile sale de a cere creditorului să urmărească bunurile altei persoane ori alte bunuri sau să îşi dividă urmărirea, ceea ce este de natură să ducă la temporizarea executării silite întreprinse de creditor.
Ipoteca permite creditorului să urmărească bunul care face obiectul garanţiei şi în mâinile terţului subdobânditor.
Dacă ipoteca grevează un singur imobil al debitorului, pe care acesta, ulterior, îl înstrăinează, creditorul ipotecar poate declanşa urmărirea silită direct împotriva terţului subdobânditor.
În cazul în care ipoteca a fost constituită asupra mai multor imobile ale debitorului, iar acesta înstrăinează unul dintre ele unui terţ, cel din urmă, în măsura în care nu este personal obligat pentru creanţa ipotecară, poate să ceară instanţei de executare să încuviinţeze ca, mai întâi, creditorul să procedeze la urmărirea celorlalte imobile ipotecate pentru aceeaşi obligaţie, aflate încă în posesiunea debitorului principal.
Terţul dobânditor care se prevalează de beneficiul de discuţiune trebuie să îl invoce pe calea contestaţiei la executare, în termen de 10 zile de la data comunicării încheierii prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a începerii urmăririi silite, sub sancţiunea decăderii.
Terţul trebuie să indice bunurile imobile ipotecate pentru garantarea aceleiaşi creanţe rămase în posesia debitorului şi să avanseze creditorului sumele necesare urmăririi acestora.
Creditorul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicţie trebuie să urmărească mai întâi bunurile mobile ale debitorului şi, numai dacă suma obţinută din valorificarea acestora nu este suficientă pentru satisfacerea creanţei, va putea trece la urmărirea bunurilor imobile. Dacă va declanşa urmărirea silită imobiliară, atunci se va putea invoca, pe calea contestaţiei la executare, beneficiul de discuţiune.
Beneficiul de discuţiune nu există atunci când urmărirea silită poartă asupra unui imobil aflat în proprietatea comună a minorului sau a persoanei puse sub interdicţie judecătorească şi a unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, dacă obligaţia prevăzută în titlul executoriu este comună.
Deşi pornirea executării silite împotriva fideiusorului nu este condiţionată de urmărirea prealabilă a debitorului principal, fideiusorul poate să opună creditorului beneficiul de discuţiune, cerându-i să urmărească bunurile debitorului principal şi numai după aceea, dacă nu va fi îndestulat, să îl urmărească pe el.
Fideiusorul care se prevalează de beneficiul de discuţiune trebuie să îl invoce înainte de judecarea fondului procesului, să indice creditorului bunurile urmăribile ale debitorului principal şi să avanseze acestuia sumele necesare urmăririi bunurilor.
Beneficiul de discuţiune poate fi invocat, în primă instanţă, înainte de judecarea fondului procesului, precum şi în faza executării silite, pe calea contestaţiei la executare. Cu toate acestea, în cazul în care a existat o judecată pe fondul cauzei, fideiusorul nu va mai fi îndreptăţit să invoce beneficiul pe calea contestaţiei la executare.
Beneficiul de discuţiune nu mai poate fi invocat dacă fideiusorul a renunţat la acesta sau dacă s-a obligat solidar cu debitorul, precum şi în cazul fideiusiunii judiciare.
Dacă există mai mulţi fideiusori care garantează pentru una şi aceeaşi datorie, faţă de unul şi acelaşi creditor, fideiusorul urmărit poate opune, pe calea contestaţiei la executare, beneficiul de diviziune, cerând creditorului să îşi dividă urmărirea şi să o reducă la partea fiecăruia dintre fideiusori.
Beneficiul de diviziune nu mai poate fi invocat dacă fideiusorul a renunţat la acesta sau dacă există solidaritate între fideiusori.