Bunurile inalienabile nu pot forma obiectul urmăririi silite, deoarece insesizabilitatea este o consecinţă necesară a inalienabilităţii. Ceea ce nu se poate înstrăina de bunăvoie nu se poate înstrăina nici silit.

Bunurile ce formează obiect al dreptului de proprietate publică al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile şi insesizabile.

Categoriile de bunuri inalienabile care fac obiectul proprietăţii private sunt foarte reduse.

Nu pot fi înstrăinate şi nici urmărite dreptul de uz şi dreptul de abitaţie datorită caracterului lor strict personal ceea ce face ca ele să nu poată fi exercitate de alte persoane decât titularul în favoarea căruia au fost instituite.

Unele bunuri inalienabile temporar, fiind şi insesizabile pe durata respectivă. Bunurile inalienabile sau insesizabile nu pot fi ipotecate. Sunt asemenea bunuri:

• locuinţele construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat cumpărate cu credit, care nu pot fi înstrăinate, până la achitarea integrală a preţului, decât cu autorizarea prealabilă a unităţii vânzătoare
• imobilele cu destinaţie locativă sau cu altă destinaţie decât cea locativă dobândite, amenajate, viabilizate, reabilitate, consolidate sau extinse cu credit ipotecar, care pot fi înstrăinate, până la rambursarea integrală a creditului ipotecar, numai cu acordul prealabil scris al creditorului ipotecar, sub sancţiunea nulităţii absolute. Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi contractelor încheiate cu consumatori persoane fizice.

În cazurile în care, bunurile respective nu pot fi înstrăinate decât cu autorizare prealabilă, dacă se obţine această autorizare, bunurile pot forma obiectul executării silite.