Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare

Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. 

Dacă domiciliul sau sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile există o competenţă teritorială alternativă care permite contestatorului ca, pe lângă instanţa de executare, să sesizeze şi judecătoria de la locul situării imobilului, dacă acesta se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare.

În consecință, contestaţia la executare propriu-zisă, inclusiv contestaţia formulată de un terţ care invocă un drept propriu asupra bunului supus executării silite, precum şi contestaţia împotriva refuzului organului de executare de a efectua o executare silită ori de a îndeplini un act de executare se vor îndrepta la instanţa de executare. 

Este de competenţa instanţei de executare contestaţia prin care se solicită anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite.

Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de ta un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.

Contestaţia la titlu se îndreaptă la instanţa care l-a emis. În cazul contestaţiei purtând asupra înţelesului, întinderii şi aplicării titlului care se execută, cel mai în măsură să dea această lămurire este organul jurisdicţional de la care emană titlul, acest organ putând fi o instanţă judecătorească, un tribunal arbitrai sau alt organ cu activitate jurisdicţională.

În cazul titlurilor care nu emană de la un organ de jurisdicţie, contestaţia la titlu se va introduce întotdeauna la instanţa de executare, iar dacă s-ar ivi dificultăţi cu privire la înţelesul titlului, instanţa poate să se ceară lămuriri organului de la care emană titlul.

În cazul executării titlurilor reprezentate de hotărâri judecătoreşti sau arbitrate străine, competenţa de a soluţiona contestaţia la executare propriu-zisă aparţine instanţei de executare, conform legii române. În situaţia în care este vorba de înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri străine, interpretarea acesteia, în lipsa unei prevederi contrare într-un acord cu ţara de origine, poate fi făcută numai de instanţa străină care a pronunţat-o. Instanţa română este competentă să lămurească numai propria hotărâre prin care a soluţionat cererea de încuviinţare a executării hotărârii străine.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.