Contestaţia se poate face împotriva actelor de executare sau executării silite însăşi, încheierilor întocmite de executorul judecătoresc în exercitarea atribuţiilor sale, inclusiv împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite și poartă denumirea de contestaţie la executare propriu-zisă.

Prin intermediul contestaţiei la executare propriu-zisă se pot contesta orice act de executare, precum şi executarea silită însăşi, cerându-se chiar anularea întregii executări. 

Pe calea contestaţiei la executare propriu-zise nu se poate cere anularea titlului executoriu.

În practica judiciară au fost formulate contestaţii la executarea propriu-zisă pe diverse temeiuri, de exemplu: 

• lipsa caracterului executoriu al hotărârii puse în executare , lipsa titlului executoriu, alegerea procedurii execuţionale
• prescripţia dreptului de a obţine executarea silită sau perimarea unor acte de executare; vicii de formă ale titlului executoriu sau ale altor acte de executare, de pildă, ale somaţiei de plată
• nerespectarea termenului ce trebuie lăsat debitorului, după comunicarea somaţiei de plată, pentru executarea de bunăvoie a obligaţiei
• încălcarea oricăror forme în cadrul executării silite
• invocarea plăţii sau a compensaţiei legale
• dreptul de retenţie
• urmărirea unor bunuri aparţinând altor persoane decât debitorul
• inopozabilitatea titlului executoriu faţă de o terţă persoană, cu drepturi proprii asupra obiectului urmărit
• invocarea confuziunii
• nerespectarea formelor de publicitate a vânzării la licitaţie publică sau de stabilire a preţului de vânzare la licitaţie publică a bunului urmărit
• nerespectarea dispoziţiilor legale privind întocmirea procesului-verbal de sechestru
• ordinea de urmărire a bunurilor sau urmărirea unor bunuri care, potrivit legii, nu pot fi urmărite
• depăşirea limitei în care vor fi urmărite veniturile
• beneficiul de discuţiune sau de diviziune, existenţa proprietăţii comune asupra bunului urmărit silit
• acte frauduloase sau întocmite în dispreţul drepturilor legitime ale persoanelor interesate. 

• s-a anulat un act de vânzare care, deşi transcris mai întâi, s-a dovedit a fi fost întocmit fraudulos, pentru a vătăma drepturile dobânditorului, care şi-a transcris actul mai târziu. 
• moştenitorul care nu a fost chemat la partajul succesoral are posibilitatea să invoce inopozabilitatea titlului, pe calea contestaţiei la executare, atunci când ceilalţi moştenitori vor să îl urmărească pentru predarea unor bunuri ce le-au fost atribuite prin hotărârea de partaj

• orice alte impedimente legale la executare.

Pe această cale se poate ataca orice act sau orice aspect al procedurii de executare, cerându-se chiar anularea întregii executări.

Pe calea contestaţiei la executare nu se poate acorda debitorului termen de graţie.

În cadrul contestaţiei la executare instanţa nu poate cerceta şi reţine decât fapte sau împrejurări intervenite după obţinerea titlului ce se execută, adică ceea ce se poate obţine pe această cale este numai anularea măsurilor de executare ilegale, fără a se putea cere anularea însuşi a titlului executoriu şi deci fără a se invoca motive de fond.

Trebuie făcută distincţie după cum titlul pus în executare este o hotărâre judecătorească ori arbitrală sau este un alt titlu executoriu. 

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, însă numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

Și terţului vătămat prin executare poate utiliza contestația la executare atunci când pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit ori care face obiectul predării silite.

Prin intermediul contestaţiei la executare propriu-zise pot fi contestate încheierile date de executorul judecătoresc în exercitarea atribuţiilor sale. 

Amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, precum şi alte măsuri anume prevăzute de lege, cum ar fi stabilirea cheltuielilor de executare sau calculul dobânzilor, penalităţilor ori al altor sume, precum şi actualizarea creanţei stabilite prin titlul executoriu se dispun sau se efectuează de executorul judecătoresc prin încheiere. Încheierile executorului judecătoresc se dau fără citarea părţilor, se comunică acestora, sunt executorii de drept şi pot fi atacate numai cu contestaţie la executare.