Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Termenul de exercitare a contestaţiei la executare

Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

  • contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă
  • cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit
  • debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt definitive se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.

Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului. Neintroducerea contestaţiei în acest termen nu îl împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite.

În consecință, termenele de exercitare a contestaţiei la executare sunt:

  • 15 zile pentru contestaţia la executare propriu-zisă, cea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare, precum şi pentru contestaţia prin care se solicită anularea încheierii de învestire cu formulă executorie ori a celei prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite
  • 15 zile pentru contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc prin care acesta dispune măsurile prevăzute de lege a se lua prin încheiere în cursul executării silite, dacă nu sunt definitive
  • durata termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, în cazul contestaţiei la titlu
  • durata executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la data efectuării vânzării sau de la data predării silite a bunului, pentru contestaţia formulată de o terţă persoană care pretinde un drept real asupra bunului supus executării silite.

Termenele de exercitare a contestaţiei la executare sunt termene procedurale de decădere.

În faza de executare silită, toate nulităţile, indiferent că sunt absolute sau relative, pot fi invocate, sub sancţiunea decăderii, numai în termenul în care poate fi exercitată contestaţia la executare.

Partea interesată nu poate invoca nulitatea, atât relativă, cât şi absolută, direct în apelul sau, după caz, recursul la contestaţie nici nulitatea relativă, nici nulitatea absolută. 

Nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii. Cu toate acestea, contestatorul îşi poate modifica cererea iniţială, adăugând motive noi de contestaţie, dacă, în privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare.

După expirarea termenului de exercitare a acesteia, nulitatea actului de procedură, chiar şi cea absolută, nu mai poate fi invocată de partea interesată pe calea contestaţiei la executare.

Nu se face nicio distincţie între termenul de exercitare a contestaţiei la executare și cel înăuntrul căruia partea interesată trebuie să invoce şi eventualele nulităţi absolute care privesc actul juridic constatat prin titlul executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, sau alte apărări de fond, atunci când acestea sunt admisibile. 

În cazurile în care acestea sunt admisibile, obligaţia părţii interesate de a invoca nulităţile absolute de fond ale actului juridic constatat prin titlul executoriu înăuntrul termenului de exercitare a contestaţiei la executare nu ar veni în contradicţie cu posibilitatea recunoscută de lege celui interesat de a invoca oricând nulitatea absolută a actului juridic, deoarece decăderea din dreptul de a invoca aceste nulităţi în cadrul contestaţiei la executare nu împiedică partea să formuleze acţiunea în anulare pe calea dreptului comun. 

În aceste cazuri, se poate solicita suspendarea executării silite până la soluţionarea acţiunii în anulare de drept comun ca în cazul contestaţiei la executare. 

Instanţa de executare nu este ţinută de termenul de exercitare a contestaţiei la executare, astfel încât ea poate invoca din oficiu oricând în cursul judecăţii în primă instanţă nulitatea absolută, atât cea a actelor de executare, cât şi pe cea referitoare la actul juridic constatat prin titlul executoriu, atunci când apărările de fond sunt admisibile în cadrul contestaţiei la executare.Nulităţile absolute, indiferent că privesc actele de executare sau actul juridic constatat prin titlul executoriu, nu vor putea fi invocate direct în apelul exercitat împotriva încheierii date de instanţa de executare, nici de părţi şi nici de instanţă din oficiu.

Contestaţie la executare propriu-zisă pe care o poate introduce creditorul urmăritor sau debitorul urmărit când sunt prejudiciaţi printr-un act săvârşit în cursul executării de către executorul judecătoresc sau prin refuzul nejustificat al acestuia de a efectua o executare silită ori de a îndeplini un act de executare, stabileşte că termenul de exercitare a contestaţiei la executare curge de la data la care partea interesată a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă. 

În cazul în care debitorul contestă executarea silită însăşi, termenul de exercitare a contestaţiei lă executare propriu-zise se socoteşte de la data la care acesta a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori, în cazurile în care nu a primit nici încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie, de la data la care debitorul a luat cunoştinţă de primul act de executare.

În acest ultim caz, stabilirea momentului la care partea interesată a luat cunoştinţă de actul de executare sau de refuzul executorului judecătoresc este o chestiune de fapt care se va aprecia de către instanţa de executare. Este necesar ca această dată să se stabilească în mod obiectiv pe baza probatoriului administrat, simpla susţinere a părţii interesate în acest sens nefiind suficientă.

Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în cazul în care pe calea contestaţiei la executare se solicită anularea încheierii prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite.

În cazul popririi, momentul începerii curgerii termenului de 15 zile pentru a contesta înfiinţarea popririi executorii este data primirii comunicării ori înştiinţării despre înfiinţarea popririi. Când este vorba însă despre poprirea asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe să curgă cel mai târziu de la data efectuării primei reţineri din acele venituri de către terţul poprit.

În ceea ce priveşte contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc care nu sunt definitive, termenul de exercitare curge de la data comunicării încheierii către partea interesată.

Pentru terţul care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, termenul de 15 zile curge de la data efectuării vânzării ori de la data predării silite a bunului. Neintroducerea contestaţiei la executare până cel mai târziu în 15 zile de la data efectuării vânzării ori de la data predării silite a bunului nu îl împiedică pe terţ să îşi realizeze dreptul pe calea unei acţiuni separate, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite.

Pentru contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, termenul coincide cu cel al prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, indiferent dacă este cerută de creditor sau de debitor. Formularea contestaţiei la titlu este condiţionată de începerea executării silite. 

Dobânditorul imobilului ipotecat, care nu este personal obligat pentru creanţa ipotecară, se poate opune la scoaterea la vânzare a imobilului, cerând instanţei de executare urmărirea altor imobile ipotecate pentru aceeaşi obligaţie, aflate în posesia debitorului principal, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a începerii urmăririi silite.

Termenul în care cel nemulţumit de proiectul de distribuire poate introduce contestaţie împotriva proiectului este de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal în care s-au consemnat obiecţiile celor prezenţi la conciliere.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.