Înainte de a trece la executarea silită a bunurilor debitorului, executorul judecăto­resc este obligat să îl înştiinţeze pe acesta despre pornirea executării.

După încuviinţarea cererii de execu­tare, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea de în­cuviinţare, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu origi­nalul, a titlului executoriu şi, dacă legea nu prevede altfel, o somaţie.

Somaţia cuprinde invitaţia adresată debitorul de a executa de bunăvoie obligaţia sa, de îndată sau în termenul acordat de lege, precum şi înştiinţarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite. Somaţia este un act de procedură care se face în formă scrisă.

Folosirea formelor de înştiinţare este obligatorie în fiecare procedură de executare în parte. Faptul că debitorul a fost înştiinţat de por­nirea executării silite împotriva sa printr-o somaţie în cadrul executării imobiliare nu absolvă executorul judecătoresc care, concomitent sau ulterior, urmăreşte mobi­lele aceluiaşi debitor, în temeiul aceluiaşi titlu executoriu, de obligaţia emiterii altei so­maţii înainte de începerea executării silite a acestor bunuri.

În cazul în care executarea s-a perimat, iar creditorul face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi o nouă somaţie însoţită de încheierea de încuviinţare a executării silite, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.

Necesitatea comunicării somaţiei către debitor este prevăzută în procedura de urmărire silită a bunurilor mobile, în procedura de urmă­rire a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini, în proce­dura de urmărire silită a bunurilor imobile, precum şi în proce­durile de predare silită a bunurilor mobile şi a bunurilor imobile.

Debitorul este somat să execute de bunăvoie în cazul executării silite a obligaţiilor de a face sau de a nu face și în cazul executării hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori.

Termenele care trebuie lăsate debitorului pentru executarea voluntară înainte de a se putea proceda la executarea silită sunt diferite.

În cazul urmăririi silite a bunurilor mobile, termenul stabilit de lege pentru executarea de bunăvoie de către debitor este de o zi de la comunicarea somaţiei.

În cazul urmăririi silite imobiliare, termenul este de 15 zile de la primirea somaţiei şi numai după expirarea acestui termen, dacă debitorul nu îşi execută obligaţia de plată a sumei datorate, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare.

Pentru urmărirea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini, termenul este de 2 zile de la primirea somaţiei înainte de începerea urmăririi, cu respectarea termenului de 6 săptămâni înaintea coacerii fructelor.

În ceea ce priveşte predarea silită a bunurilor mobile şi predarea silită a bunurilor imobile, debitorul are la dispoziție un termen de 24 de ore de la comunicarea somaţiei pentru predarea bu­nurilor mobile şi 8 zile pentru predarea celor imobile. În cazul imobi­lelor cu destinaţie de locuinţă, evacuarea nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor.

În cazul executării silite a unor obligaţii de a face sau a obligaţiei de a nu face, termenul este de 10 zile de la comunicarea somaţiei pentru îndeplinirea voluntară de către debitor a obligaţiei de a face sau a nu face cuprinse într-un titlu executoriu.

În cazul executării hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori, termenul pentru executarea obligaţiei stabilite în titlul executoriu este fixat de executorul judecătoresc.

Termenul lăsat debitorului pentru executarea de bunăvoie a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu este prohibitiv, astfel încât efectuarea oricărui act de executare înăun­trul acestuia se sancţionează cu nulitatea necondiţionată de existenţa unei vătămări, întrucât respectarea termenului prohibitiv este o cerinţă extrinsecă actului de execu­tare efectuat.

În cazul în care debitorul somat execută obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.

Comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei se face de către executorul jude­cătoresc fie personal, fie prin intermediul agentului procedural, iar dacă aceasta nu este posibilă, potrivit dispoziţiilor legale privind citarea şi comunicarea actelor de pro­cedură. Dovada comunicării prin agent procedural are aceeaşi forţă probantă cu dovada comunicării efectuate de către executor însuşi.

Cu excepţia cazurilor în care legea arată că executarea se face fără somaţie ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, comunicarea somaţiei şi a titlului exe­cutoriu este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii executării silite.

În cazul în care creditorul urmăreşte bunurile unui terţ care a garantat pentru plata datoriilor debitorului, aceste acte procedurale se comunică terţului urmărit. În acelaşi timp, acestea se comunică şi debitorului principal, care va fi introdus din oficiu în procedura de urmărire silită.

În cazul în care obiectul executării îl formează un imobil ipotecat, ajuns în mâinile unui terţ, executorul judecătoresc va comunica încheierea de încuviinţare a executării silite atât debitorului, cât şi terţului dobânditor, însoţită, în ambele cazuri, de titlul executoriu în copie certificată şi de somaţie, punându-li-se în vedere ca, în termen de 15 zile de la primirea acesteia, să plătească întreaga datorie, inclusiv dobânzile şi chel­tuielile de executare.

Dacă se urmăreşte numai cota-parte aparţinând debitorului din imobilul aflat în proprietate comună pe cote-părţi, copii de pe încheierea de încuviinţare a executării vor fi comunicate şi coproprietarilor, cu invitaţia de a-şi exercita dreptul de a cere scoa­terea la vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate.

În anumite situaţii, executarea silită se face fără somaţie preala­bilă. Nu este necesară comunicarea titlului execu­toriu şi a somaţiei atunci când debitorul este decăzut din termenul de graţie, precum şi în cazul punerii în executare a ordonanţelor şi încheierilor pronunţate de instanţă şi declarate de lege executorii. Somaţia nu se face nici în cazul executării silite prin poprire şi nici în acela al urmăririi veniturilor generale ale unui bun imobil.

Efectuarea executării silite fără somaţia prealabilă poate fi încuviinţată şi de instanţă. Astfel, în materia ordonanţei preşedinţiale, la cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen. De asemenea, în cazul executării silite directe, la cererea creditorului, dacă se justifică o nevoie urgentă sau există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să ascundă, să distrugă ori să deterioreze bunurile ce trebuie predate, instanţa de executare să dispună ca executarea silită să se facă de îndată şi fără somaţie.

Instanţa analizează cererea de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.