Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări, încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.
În cazul executării silite directe, obiectul ei coincide cu obiectul obligaţiei care revine debitorului rezultând din titlul executoriu. În asemenea cazuri executarea silită se face tocmai pentru ca creditorul să obţină obiectul obligaţiei asumate de debitor (de exemplu, predarea unui bun determinat, efectuarea unei lucrări, încredinţarea minorului).
Obiectul executării silite directe nu ridică probleme deosebite, întrucât, prin ipoteză, obiectul obligaţiei debitorului, precum şi întinderea acesteia sunt stabilite prin titlul executoriu.
În cazul executării silite indirecte, întrucât creditorul urmăreşte realizarea unei creanţe pecuniare, executarea se face prin valorificarea bunurilor sesizabile ale debitorului, pentru ca din sumele de bani astfel obţinute să fie îndestulată creanţa pusă în executare.
Obiectul urmăririi silite îl constituie bunurile sesizabile ale debitorului care pot fi valorificate în vederea satisfacerii creanţei băneşti constatate prin titlul executoriu.