Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Ordinea de urmărire a bunurilor debitorului

Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.

Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare. Ele servesc drept garanţie comună a creditorilor săi. 

Această garanţie se întinde asupra tuturor bunurilor urmăribile existente în patrimoniul debitorului la momentul când creditorul începe executarea silită, oricare ar fi fost situaţia averii debitorului atunci când s-a născut dreptul de creanţă şi orice schimbări s-ar fi produs între timp în averea acestuia. 

Urmărirea silită se extinde şi asupra bunurilor care intră în patrimoniul debitorului ulterior datei naşterii creanţei.

În anumite cazuri, legea impune creditorului să procedeze la urmărirea bunurilor din patrimoniul debitorului într-o anumită ordine.

Aceste limitări ale dreptului creditorului de a urmări simultan sau succesiv orice bunuri din patrimoniul debitorului sunt reprezentate de cazurile în care legea, pe de o parte, instituie obligativitatea parcurgerii întâi a urmăririi silite mobiliare şi a apoi a celei imobiliare, iar, pe de altă parte, stabileşte o ordine de urmărire între bunurile imobile ale debitorului sau între anumite diviziuni ale patrimoniului debitorului.

  • Executarea silită indirectă imobiliară nu poate fi declanşată înaintea celei mobiliare atunci când se urmăreşte:
  • realizarea unor creanţe a căror valoare nu depăşeşte 10.000 lei. 

În acest caz, vânzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar care nu pot fi valorificate. 

Refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecătoresc informaţiile, lămuririle şi dovezile necesare, precum şi furnizarea cu rea-credlnţă de informaţii incomplete în legătură cu existenţa şi valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanţei permit declanşarea urmăririi silite imobiliare, chiar dacă valoarea creanţei nu depăşeşte 10.000 lei.

  • patrimoniul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicţie judecătorească

Imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicţie judecătorească nu poate fi urmărit silit înaintea urmăririi mobilelor sale. Dacă imobilul se află în proprietatea comună a minorului sau a persoanei puse sub interdicţie judecătorească şi a unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, iar obligaţia prevăzută în titlul executoriu este comună tuturor coproprietarilor, atunci urmărirea imobilului comun nu este condiţionată de urmărirea prealabilă a bunurilor mobile ale incapabilului.

  • Legea impune o anumită ordine de urmărire în următoarele situații: 
  • creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la vânzare silită a bunurilor neipotecate ale debitorului său decât în cazul în care urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate nu a condus la îndestularea creditorului ipotecar în limita sumelor totale datorate

Creditorul ipotecar şi debitorul au şi posibilitatea de a conveni să limiteze dreptul creditorului de a urmări bunurile care nu îi sunt ipotecate. 

O asemenea convenţie are ca efect insesizabilitatea, pentru creditorul ipotecar respectiv, a bunului sau bunurilor care fac obiectul ei.

  • creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului debitorului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale

Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului.

Invocarea acestor incidente poate fi făcută de partea interesată pe calea contestaţiei la executare.