Perimarea este o sancţiune procedurală care operează în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc.
În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.
Pentru a interveni perimarea executării silite trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii:
Executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.
Executorul judecătoresc nu poate amâna executarea decât dacă procedura de citare sau de întocmire a anunţurilor şi publicaţiilor de vânzare nu a fost îndeplinită sau dacă, la termenul stabilit, executarea nu poate fi efectuată datorită neîndeplinirii de către creditor a obligaţiilor care îi revin.
Acesta este obligat să acorde executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiţii, a executării silite, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop. Totodată el este obligat să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare.
Executorul judecătoresc trebuie să îndeplinească actele de executare în ordinea şi la termenele stabilite de lege, fără a mai fi nevoie de vreo cerere ulterioară a creditorului în acest sens.
Perimarea executării silite intervine ori de câte ori nu se poate efectua actul de executare din culpa creditorului urmăritor care nu îşi îndeplineşte obligaţiile care îi revin.
Perimarea executării stinge procedura de executare începută. Creditorul poate porni o nouă executare silită, însă dacă, între timp, s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, debitorul îi poate opune prescripţia.
