Creditorul, după obţinerea titlului executoriu poate să îl pună în executare doar înăuntrul termenului de prescripție.
Există două prescripţii extinctive diferite, cu termene deosebite:
Dreptul la acţiune, instituţie de drept material este reglementată în Codul civil, iar dreptul de a obţine executarea silită, instituţie de drept procesual civil este reglementată în Codul de procedură civilă.
După obținerea unui titlu executoriu, începe să curgă prescripţia dreptului de a obţine executarea silită în temeiul acestuia. Aceasta nu este o continuare a prescripţiei dreptului la acţiune, ci o prescripţie de sine stătătoare, care priveşte posibilitatea de a obţine executarea silită a unui titlu ce obligă la a da, a face sau a nu face, corespunzător obiectului obligaţiei.
Împlinirea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită are ca efect stingerea acestui drept şi pierderea puterii executorii a titlului executoriu.
Invocarea beneficiului prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită poate fi făcută numai de persoana interesată, în cursul executării silite, inclusiv pe calea contestaţiei la executare. Organul de executare căruia i se prezintă un titlu executoriu, după împlinirea termenului de prescripţie, nu poate să refuze punerea în executare a acestuia. Instanţa competentă nu poate să respingă pentru acest motiv cererea de încuviințare a executării silite a unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească.
Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită nu împiedică executarea voluntară a obligaţiei de către debitor. Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit.
Împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea face ca orice titlu executoriu să îşi piardă puterea executorie.
Hotărârile judecătoreşti şi cele arbitrate nu îşi pierd autoritatea de lucru judecat ca efect al împlinirii prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită. În măsura în care dreptul la acţiune nu s-a prescris sau este imprescriptibil, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu.
În cazul titlurilor altele decât hotărârile judecătoreşti sau arbitrale, creditorul poate declanşa un litigiu pe fond, în care să solicite obligarea debitorului la executarea obligaţiei, în acest litigiu înscrisul care şi-a pierdut puterea executorie putând fi folosit ca mijloc de probă. În cel de-al doilea proces, cererea de chemare în judecată nu va fi respinsă, ci, dacă se constată că nu a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune, ea va fi admisă în temeiul autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti sau arbitrale pronunţate în primul proces.
În noul proces, debitorul va putea opune creditorului apărări referitoare la stingerea obligaţiei, precum plata, compensaţia legală etc., intervenite ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti sau arbitrale care şi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.