Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Începutul prescripţiei

Începutul termenului de prescripţie este reprezentat de momentul în care se naşte dreptul de a obţine executarea silită. 

În cazul titlurilor care nu se obţin în urma unei proceduri jurisdicţionale contencioase, dreptul de a obţine executarea silită se naşte din momentul eliberării sau întocmirii titlului executoriu. Prin excepţie, în materie fiscală, dreptul de a obţine executarea silită a creanţelor fiscale începe să curgă de ia data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.

În cazul titlurilor reprezentate de hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale, altele decât hotărârile judecătoreşti şi arbitrale acestea pot fi puse în executare de la data rămânerii definitive. 

Hotărârea rămâne definitivă la data expirării termenului de exercitare a căii de atac prevăzute de lege sau la data hotărârii judecătoreşti de respingere a căii de atac respective.

Pentru cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive, chiar dacă ele sunt executorii anterior datei rămânerii definitive.

Hotărârile definitive sunt:

  • hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului
  • hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs
  • hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel
  • hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs
  • hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii
  • orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs

Data de la care aceste hotărâri devin definitive este data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau data pronunţării.

Celelalte hotărâri devin definitive la data expirării termenului de apel sau, după caz, de recurs, în cazul în care calea de atac nu a fost exercitată sau au fost respinse ca tardive. 

Dacă a fost exercitată calea de atac, data rămânerii definitive este data pronunţării hotărârii în apel, dacă hotărârea de primă instanţă era susceptibilă numai de apel, sau în recurs, în cazul în care hotărârea din apel putea fi atacată cu recurs. 

În cazul perimării apelului sau recursului hotărârea rămâne definitivă la expirarea termenului de perimare, respectiv în temeiul hotărârii prin care se constată perimarea. 

În cazul retragerii căii de atac de reformare, hotărârea devine definitivă de la data la care intervine retragerea. 

Dacă recursul este anulat ca neregulat introdus, ca netimbrat sau ca declarat de o persoană ce nu şi-a justificat calitatea de reprezentant, hotărârea instanţei de apel devine definitivă pe data pronunţării hotărârii din recurs.

În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale definitive care prevăd un termen de graţie, prescripţia începe să curgă de la expirarea termenului stabilit pentru executare.