Întreruperea prescripţiei se face de către creditor prin acte care exprimă voinţa acestuia de a-şi realiza dreptul. După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre creditorii sau debitorii solidari ori a unei obligaţii indivizibile produce efecte şi faţă de ceilalţi. 

Întreruperea prescripţiei contra debitorului principal are efect şi faţă de fideiusor. De asemenea, întreruperea prescripţiei faţă de garant produce efecte şi faţă de debitorul principal.

Cursul prescripţiei se întrerupe:

• pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei
• pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent
• pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori
• pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare
• pe data depunerii cererii de reluare a executării
• în alte cazuri prevăzute de lege .

Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea. În aceste cazuri, creditorul va putea porni o nouă executare silită numai dacă se află înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. 

În cazul anulării unui singur act de executare prescripţia se întrerupe de la ultimul act de executare valabil, adică de la ultimul act premergător actului anulat, urmând ca de la acel act să curgă un nou termen de prescripţie.

Termenele de prescripţie privitoare la executarea silită a creanţelor fiscale se întrerup după cum urmează:

• în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune
• pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei
• pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită
• în alte cazuri prevăzute de lege.