Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Repunerea în termenul de prescripţie

După împlinirea termenului de prescripţie, creditorul poate cere repunerea în acest termen numai dacă a fost împiedicat să ceară executarea datorită unor motive temeinice.

Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă reprezintă beneficiul recunoscut de lege titularilor drepturilor subiective în temeiul căruia aceştia îşi pot valorifica drepturile, chiar dacă termenul de prescripţie extinctivă s-a împlinit. 

În situaţiile în care inactivitatea titularului se datorează unor motive temeinice, producerea efectelor prescripţiei extinctive deturnează instituţia de la finalitatea ei. În acest mod,  s-ar sancţiona atitudinea titularului dreptului subiectiv, deşi nu i s-ar putea reproşa acestuia o conduită culpabilă. 

Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă este o măsură excepţională.

Cauzele de repunere în termenul de prescripţie extinctivă nu sunt menţionate de lege, ci este precizat, în mod generic, că este vorba de „motive temeinice". În consecință, acestea sunt lăsate la libera apreciere a instanţei de executare căreia i se solicită repunerea în termenul de prescripţie extinctivă, care urmează să decidă de la caz la caz, în funcţie de situaţia concretă din speţă.

Prin motive temeinice care să justifice repunerea în termenul de prescripţie extinctivă ar trebui să se înţeleagă doar acele împrejurări care, fără a avea caracterul forţei majore, sunt exclusive de culpă. 

Este vorba de piedici relative, în sensul că împrejurările de fapt respective au caracterul de piedică în exercitarea acţiunii pentru reclamant şi pentru cei care s-ar afla în condiţii asemănătoare şi nu i se poate imputa vreo culpă titularului dreptului la acţiune. 

Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă exclude atât forţa majoră, cât şi culpa. Domeniul repunerii în termenul de prescripţie extinctivă începe unde încetează culpa şi încetează unde începe forţa majoră.

Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă nu se poate dispune decât la cererea persoanei interesate.

Cererea de repunere în termenul de prescripţie va putea fi făcută în termen de 15 zile de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie. Acest termen este unul de decădere.

Judecata cererii de repunere în termen se face cu citarea părţilor de către instanța de executare, prin hotărâre supusă numai apelului.

Executorii judecătoreşti nu sunt îndreptăţiţi să acorde repunerea în termen, ci, constatând opunerea debitorului pe acest motiv la efectuarea executării silite, pot să refuze îndeplinirea oricărui act de executare silită. 

Admiterea cererii de repunere în termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită are ca efect considerarea prescripţiei ca neîmplinită, deşi termenul de prescripţie prevăzut de lege a expirat. 

După repunerea în termenul de prescripţie, creditorul are la dispoziţie un termen de 30 de zile, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de repunere în termen, pentru formularea cererii de executare. Acest termen este un termen de prescripţie.


    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.