Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Condiţiile punerii în întârziere a creditorului

Punerea în întârziere a creditorului poate fi utilizată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 

  • există o ofertă de plată conformă din partea debitorului;
  • creditorul refuză în mod nejustificat să accepte plata oferită de către debitor sau refuză efectuarea acelor acte pregătitoare fără de care debitorul nu poate să îşi execute obligaţia.

Punerea în întârziere a creditorului se poate face prin intermediul oricărui act menit să aducă la cunoştinţa creditorului intenţia de executare din partea debitorului şi să îl determine pe creditor să îşi îndeplinească propriile obligaţii legate de executare. 

Notificarea creditorului este prima fază a punerii în întârziere a creditorului.

Somarea creditorului poate avea loc printr-o notificare scrisă care poate fi comunicată creditorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc ce asigură dovada comunicării. 

În cazul în care punerea în întârziere prin intennediul notificării creditorului nu produce efectele dorite, debitorul poate treace la una din următoarele faze:

  • consemnarea bunului la dispoziţia creditorului care presupune depunerea bunului cert sau bunurilor generice consumabile pe care debitorul le datorează creditorului, în depozit, la dispoziţia creditorului care poate să îl ridice când crede de cuviință. În acest mod se realizează preluarea executării oferită de debitor. Cheltuielile consemnării revin creditorului. 
  • oferta reală de plată urmată de consemnaţiune priveşte obligaţia debitorului de a plăti o sumă de bani sau de a preda bunuri de gen şi cuprinde trei faze: 

    • oferta reală de plată făcută de debitor creditorului prin intermediul executorului judecătoresc, somându-l să se prezinte într-un anumit loc şi la o anumită dată pentru a primi plata
    • consemnarea sumei de bani sau a lucrului la dispoziţia creditorului, atunci când nu se prezintă la somaţie sau se prezintă, dar refuză a primi plata; 
    • validarea consemnării de către instanţa de judecată prin hotărâre rămasă definitivă. Debitorul este liberat de datorie din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a validat consemnarea;

  • vânzarea publică este o modalitate de liberare forţată a debitorului de obligaţiile sale. Ea constă în posibilitatea debitorului de a vinde în mod public bunul datorat creditorului, apoi să consemneze la dispoziţia creditorului preţul obţinut din vânzare. Condiţiile vânzării publice sunt următoarele: 
  • natura bunului datorat creditorului să facă imposibilă consemnarea sau depozitarea lui necesită costuri de conservare considerabile; 
  • debitorul să notifice în prealabil creditorului intenţia sa de a trece la vânzarea publică a bunului datorat. Prin excepţie, dacă bunul este cotat la bursă sau pe o altă piaţă reglementată, dacă are un preţ curent sau are o valoare prea mică faţă de cheltuielile unei vânzări publice, instanţa poate încuviinţa vânzarea bunului fără notificarea creditorului; 
  • debitorul să obţină încuviinţarea instanţei judecătoreşti pentru efectuarea vânzării publice.