Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.
Dacă bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului obţinut din valorificarea acestor bunuri.
Legea nu indică în mod expres motivele pentru care se poate dispune suspendarea executării silite în condiţiile formulării unei contestaţii la executare, ci ea se poate dispune doar dacă este justificată de motive temeinice.
Instanța sesizată cu cererea de suspendare trebuie să analizeze în fiecare caz în parte dacă există sau nu motive temeinice pentru luarea acestei măsuri.
Fără a prejudicia fondul, instanţa sesizată cu o cerere de suspendare a executării hotărârii urmează a examina dacă, prin executare, interesele debitorului obligaţiei de plată nu sunt vătămate iremediabil.
Atât cu privire la creditor, cât şi la debitor trebuie apreciat asupra vătămării, în sensul că aceasta ar fi, concomitent, gravă şi iremediabilă.
Instanţa trebuie să aprecieze, cu privire la creditorul obligaţiei de plată, dacă întoarcerea executării apare ca fiind posibilă, iar cu privire la debitorul obligaţiei de plată, dacă acesta prezintă garanţia posibilităţii dezdăunării creditorului, cu referire la paguba eventual produsă prin întârzierea plăţi ca urmare a suspendării pe timp limitat a executării hotărârii.
Există şi trei cazuri în care suspendarea executării silite este obligatorie în cadrul contestaţiei la executare. În aceste cazuri, suspendarea nu este supusă condiţiei plăţii unei cauţiuni. Aceste cazuri sunt:
Cererea de suspendare poate fi formulată odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.
Cererea de suspendare este supusă taxei judiciare de timbru de 50 lei.
Competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a executării silite aparţine instanţei competente să judece contestaţia la executare, respectiv instanţa de executare (în cazul contestaţiei la executare propriu-zise sau al altor cereri care vizează executarea silită) sau instanţa care a pronunţat hotărârea care constituie titlul executoriu (în cazul contestaţiei la titlu).
Asupra cererii de suspendare formulate subsecvent contestaţiei la executare instanţa se pronunţă prin încheiere, chiar şi înainte de termenul fixat pentru judecarea contestaţiei.
La soluţionarea cererii de suspendare părţile trebuie citate.
Încheierea de soluţionare a cererii de suspendare poate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.
Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite se comunică din oficiu şi de îndată executorului judecătoresc.
Suspendarea executării silite poate fi dispusă numai dacă se face dovada depunerii prealabile a unei cauţiuni al cărei cuantum se calculează fa valoarea obiectului contestaţiei la executare.
Pentru luarea măsurii suspendării executării silite, depunerea prealabilă a cauţiunii este obligatorie . Prin urmare, dacă nu se face dovada depunerii prealabile a cauţiunii, instanţa nu poate dispune suspendarea executării silite.
Cauţiunea nu este însă o condiţie pentru a formula însăşi cererea de suspendare. În cazul în care instanţa apreciază că cererea de suspendare este întemeiată, dar constată că nu s-a depus cauţiunea, o va respinge pentru neîndeplinirea acestei condiţii stabilite de lege.
Cauţiunea trebuie constituită în numerar. Este posibilă înlocuirea ulterioară a cauţiunii depuse în bani cu alte bunuri sau cu aducerea unui garant.
În cazul admiterii cererii de suspendare până la soluţionarea contestaţiei la executare, suspendarea îşi produce efectele de la data pronunţării încheierii instanţei, deoarece această încheiere este executorie.
În ceea ce priveşte momentul până la care dăinuie suspendarea executării silite dispusă în cadrul contestaţiei la executare, măsura suspendării executării silite subzistă până la soluţionarea de prima instanţă a contestaţiei la executare.
În cazul admiterii contestaţiei la executare, întrucât încheierea instanţei de executare are caracter executoriu, prin cererea de apel sau distinct în tot cursul judecăţii în apel, partea interesată va putea solicita suspendarea executării provizorii a acestei încheieri.
Și în ipoteza respingerii contestaţiei la executare, caracterul executoriu al încheierii de respingere a contestaţiei debitorului ar însemna că executarea trebuie reluată de îndată, însă, dacă debitorul apelează încheierea, solicitând şi suspendarea executării acesteia, admiterea cererii de suspendare a executării încheierii înseamnă menţinerea suspendării executării silite dispuse de prima instanţă.
Referitor la efectele suspendării executării silite, pe perioada acesteia, actele de executare efectuate anterior, măsurile de executare dispuse de instanţa de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor şi conturilor bancare, rămân în fiinţă, în afară de cazul în care prin lege sau prin hotărâre judecătorească se dispune altfel.
Actele de executare efectuate în ziua soluţionării cererii având ca obiect suspendarea executării silite sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare şi a contestaţiei la executare.
După încetarea suspendării, executorul, la cererea părţii interesate, va dispune continuarea executării, în măsura în care actele de executare sau executarea silită însăşi nu au fost desfiinţate de instanţa de judecată ori acestea nu au încetat prin efectul legii.
În cazurile în care poate fi reluată executarea silită, de la data încetării suspendării începe să curgă termenul de perimare a executării silite astfel încât, dacă partea interesată lasă să treacă 6 luni fără să solicite continuarea executării silite, aceasta se perimă de drept.
Efectele suspendării executării silite sunt aplicabile indiferent de cadrul în care această măsură a fost dispusă de instanţa judecătorească.