Exercitarea acţiunii oblice depinde de întrunirea următoarelor condiţii:
Este indiferent dacă izvorul creanţei este contractual sau extracontractual. Nu este importantă natura obiectului creanţei creditorului, debitorul putând fi îndatorat să dea, să facă sau să nu facă ceva. Este indiferentă data la care se naşte dreptul de creanţă al creditorului. Nu prezintă importanţă dacă elementele de activ au intrat în patrimoniul debitorului înainte sau după momentul naşterii creanţei creditorului.
Dacă debitorul devenind activ, continuarea exercitării acţiunii oblice nu mai este posibilă, creditorului îi rămâne doar posibilitatea de a interveni în proces , în scopul apărării intereselor sale.
În cazul obligaţiilor pecuniare, creditorul justifică un interes în promovarea acţiunii oblice atunci când debitorul, din cauza pasivităţii sale, este în pericol de a deveni insolvabil sau de a-şi accentua o stare de insolvabilitate deja existentă.
În cazul obligaţiilor de a da, de a face sau de a nu face se impune ca instanţele de judecată să verifice în ce măsură, prin inactivitatea sa, debitorul aduce un prejudiciu creditorului şi, astfel, dacă se justifică interesul său în promovarea acţiunii oblice.
În cazul exercitării de către creditor a drepturilor debitorului printr-o acţiune în justiţie condiţiile acţiunii oblice trebuie îndeplinite la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti.
În cazul exercitării de către creditor a drepturilor debitorului pe cale extrajudiciară, condiţiile acţiunii oblice trebuie îndeplinite la momentul la data exercitării drepturilor debitorului, de regulă, la data formulării cererii de către creditor.