Despăgubiri pasagerilor aerieni în UEDrept societarLitigii cu profesioniștiCambia, Biletul la ordin și CeculDrept fiscalInsolvențăProtecția consumatorilorDreptul muncii și securității socialeDate, confidențialitate și Cyber SecurityDreptul FamilieiStarea civilăLitigiiExecutare silităDrept ContravenționalDrept PenalDrept execuţional penalDrepturile omului

Efectele constituirii cauţiunii judiciare

Constituirea cauţiunii judiciare prin depunerea în numerar sau în instrumente financiare are ca efect indisponibilizarea bunurilor respective faţă de creditorii depunătorului şi de cei ai depozitarului. 

Cauţiunea judiciară va fi eliberată beneficiarului ei, atunci când acesta formulează cerere pentru plata eventualei despăgubiri cuvenite. 

Indisponibilizarea cauţiunii încetează faţă de creditorii deponentului, în măsura în care urmează a-i fi restituită acestuia.

Constituirea cauţiunii judiciare care constă în instrumente financiare altele decât titlurile de valoare emise de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale, din momentul îndeplinirii formalităţilor de publicitate, aceasta devine opozabilă terţilor, inclusiv creditorilor constituitorului cu drepturi anterioare ori ulterioare garanţiei în discuţie.

Cauţiunea judiciară este datorată în cazurile expres prevăzute de lege. Acestea sunt de strictă aplicare şi nu pot fi extinse pe cale de interpretare. 

În cazul în care este prevăzută doar posibilitatea dispunerii cauțiunii, necesitatea constituirii ei este lăsată la aprecierea suverană a instanţei de judecată.

Menționăm câteva măsuri pentru luarea cărora cauţiunea este obligatorie sau, după caz, lăsată la aprecierea instanţei:

  • suspendarea judecării procesului până la soluţionarea cererii de strămutare;
  • încuviinţarea executării provizorii judecătoreşti, 
  • suspendarea executării provizorii;
  • suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs, contestaţie în anulare sau revizuire, la cererea recurentului, contestatoruluî sau, după caz, a revizuientului;
  • punerea deoparte a creanţelor creditorilor intervenîenţi, atunci când acestea sunt contestate de debitor, în tot sau în parte;
  • suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, cu excepţia cazurilor în care suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară: hotărârea sau înscrisul care se execută nu este executoriu; înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în prima instanţă; debitorul face dovada cu înscris autentic că a obţinut de la creditor o amânare sau beneficiază de un termen de plată;
  • înfiinţarea măsurilor asigurătorii;
  • suspendarea evacuării dispuse pe calea procedurii speciale a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept.

    Copyright © 2019 - Ionas Mihaela - Cabinet de avocat. Cluj-Napoca Toate drepturile rezervate.