Contractul de intermediere are ca obiect procurarea de către intermediar a unui cocontractant pentru clientul său. Această caracteristică esenţială deosebeşte intermedierea de alte tipuri de contracte:
Contractul de mandat cu reprezentare.
Contractul de mandat se încheie prin desemnarea persoanei mandatarului căruia mandantul îi dă împuternicirea de a-l reprezenta în virtutea încrederii pe care o are în el.
Mandatarul este obligat să obţină realizarea raportului juridic scontat, mandantul devine parte în contractul încheiat de mandatar cu terţul, iar efectele acestuia se răsfrâng ca şi cum mandantul ar fi participat direct la formarea contractului respectiv.
Intermediarul din contractul de intermediere nu este prepus al părţilor intermediate, este independent faţă de acestea, în executarea obligaţiilor sale nefiind subordonat vreuneia dintre părţi aşa cum este mandatarul faţă de mandant.
Contractul de comision.
Contractul de comision presupune achiziţionarea sau vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului care acţionează cu titlu profesional, în schimbul unei remuneraţii numite comision.
Contractual de comision este un mandat fără reprezentare.
Intermediarul se obligă numai faţă de client să îl pună în legătură cu un terţ în vederea încheierii de către acesta a unui contract urmărit de părţi. Obligaţia care îi revine intermediarului este obligaţie de a face, dar în acelaşi timp este şi obligaţie de rezultat.
Contractul de expediţie.
Contractul de expediție este contractul prin intermediul căruia expeditorul se obligă să încheie, în nume propriu şi în contul comitentului, un contract de transport şi să îndeplinească operaţiunile accesorii.
Atfel există un contract între expeditor şi expediţionar și un contract între expediţionar şi cărăuş.
Primul contract poate avea valoarea unui mandat, când expediţionarul îşi desfăşoară activitatea în numele şi pe seama expeditorului, iar când expediţionarul, deşi acţionează pe seama expeditorului, încheie contractul cu beneficiarul în numele său personal are valoarea unui contract de comision.
Aceste elemente nu se regăsesc în contractual de intermediere. Intermediarul este independen faţă de client acest aspect delimitându-l față de contractul de expediţie.
Contractual de agenţie.
Contractual de agenţie este acea convenţie prin care comitentul împuterniceşte în mod statornic pe agent, fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât şi să încheie contracte, în numele şi pe seama comitentului în schimbul unei remuneraţii, în una sau mai multe regiuni determinate.
Între intermediar şi client nu există împuternicire aşa cum există între comitent şi agent.
În cazul contractului de agenţie, agentul poate să negocieze şi/sau să încheie contracte în numele şi pe seama comitentului.
Intermediarul din contractul de intermediere are doar rolul de a pune în legătură clientul cu terţul viitoare parte contractantă.
Împuternicirea din contractul de agenţie are caracter statornic, în sensul că activitatea de intermediere pe care o desfăşoară este una de durată, iar nu accidentală.
Obligaţiile contractuale ale intermediarului se limitează la identificarea unei terţe persoane şi punerea acesteia în legătură cu clientul său în vederea încheierii unui contract determinat.
În absenţa unei stipulaţii contractuale contrare, obligaţiile intermediarului sunt obligaţii de rezultat, considerându-se executate numai în cazul în care între terţul identificat de către intermediar şi clientul acestuia se încheie un contract. Remunerarea intermediarului este condiționată de încheierea contractului dintre clientul său şi terţ.